Va trece acceleratul…

Ia inchipuiti-va voi dragi cetitori un orasel d-ala plictisit, provincial tipic. Acel orasel in care nu se intampla mare lucru, in afara de evenimentele zilnice cu care tot cetateanu s-a obisnuit. Mai o betie la crasma, mai o cearta a primarului cu politistului, mai un viol, mai un artist local producandu-se la caminu cultural, mai o electorala… Cetatenii din acest orasel se scalda in provincialismul lui, scuipa seminte la meciuri, discuta politica, isi castiga painea de zi cu zi. Din cand in cand se imbraca frumos fac cate o excursie “la oras” ca sa vada si ei lume civilizata. Toti traiesc in micile lor universuri, visand la orase mari si frumoase, fara mahalale si strazi desfundate, dar soarta nemiloasa ii leaga bine de locurile carora le fac umbra.

Si ia mai inchipuiti-va voi dragi cetitori ca vine dintr-o data o circulara “de la centru” care trambiteaza ca acest oras va fi gazda festivalului “Ziua Omizii Paroase”. Zeci de oameni din toate colturile tarii vor veni sa asiste la manifestari, sa cante, sa joace, totul in cinstea Omizii Paroase.

Primarele a si inceput sa dea directive – ziua Omizii Paroase va fi zi nelucratoare, se vor asfalta strazile, se vor pavoaza toti stalpii, iar o divizie speciala de lucratori va fi insarcinata cu lustruirea petalelor de flori si spalarea cainilor vagabonzi. Hanul din orasel a pus lenjeria de pat la spalat, carciumarul a scos din beci vinul cel bun si tuica de pruna, indoind cu ocazia asta si pretul, iar birjarii isi frecau mainile in asteptarea calatorilor care vor umple micuta gara de provincie si vor dori sa ajunga cat mai repede pe strazile oraselui.

…si dupa ce Omida Paroasa va fi celebrata, dupa ce birjarii isi vor incasa notele de plata, dupa ce carciumarul isi va fi consumat tot vinul bun si tuica de pruna trenurile ticsite vor purta ocazionalii vizitatori departe de oraselul nostru care va reveni din nou la viata lui adormita, dar cu semne de “Acolo e gara” puse peste tot.

Update: cineva zice mai putin subtil:)

Trenul si masinile…

Bai eu nu inteleg un lucru: am citit de multe ori stiri cu "masini lovite de tren”. Mno, acum, nu stiu cum e la voi in tara, dar la mine trenurile merg pe sina lor si numai pe acolo. Eu n-am auzit inca de un trec care s-o ia ranza pe sosea, deci posibilitatea ca trenul sa fi lovit masina in timp ce o depasea pe DN1 este foarte foarte mica. Singurul caz in care trenul poate lovi o masina este cand soferul incearca sa fenteze bariera. Sa ne inchipuim ce e in minutea soferului:

“Aah, caaaaaaaacat, am prins bariera. Bai ce ghinionu dracu, ce cacat de tara, ai bariere la calea ferata! Al dracu Basescu ala n-a facut si el un pod frumos peste, ca dadea bine aici la mine in Lungești Măciuca din Deal. Ba da ce ma io-s prost sa stau la coada lor, hai ma c-o fentam pe langa. Taci ma din gura, ca nu se intampla nimic, nu fi isterica. Tu si cu ma-ta – doua isterice. Ah, uite ma ca trece. Ah, cacat, vine trenu. Laaasa ma ca trecem, hai ca poate Didina mea, e Dacie sanatoasa. Haaai cu tata, ca uite, trenul e la 50m, il fentam noi…”

…si uite asa Dacia sanatoasa abia trage, locomotiva suna gen “Esti pe sina mea, vezi ca mi se cam falfaie pistonu de tine ca io oricum nu pot sa franez in cincizeci de metri cand am 1000 de tone de vagoane dupa mine asa ca te va culege ma-ta de pe terasament lol” dupa care profetia se adevereste. Game-set-match – Locomotiva 1 – Masina 0.

Ce vrea balbaiala de mai sus sa zica e … ba… baaaa, cat de retadat sa fii sa treci pe langa bariera atunci cand trenul este in ochii tai. Eu nu stiu multe bariere unde trenul vine “dupa curba” (oh, si daca esti la o bariera d-aia si treci printre ele este de doua ori retardat), deci se vede de foarte departe cand sarpele mecanic vine urland pe sine. Cat de cretin sa fii sa treci printre bariere, si cu masina plina de oameni. Oare ceilalti din masina ce zic? Te incurajeaza in timp ce tu strangi volanul cu transpiratia pe frunte? Fac galerie in timp ce tu iti opintesti bolidul peste terasament? Ah, Darwin ar fi ATAT de mandru…

oh, totul a pornit de la stirea asta.

Salvati Vama Veche! Cu napalm!!

Oh well, iata-ma si pe mine, un hater adevarat, hate-uind ca tot hateru despre Vama Veche. De fapt, privirea mi-a fost atrasa de o petite veeeeeeche veche despre trotuaru ala fancy turnat prin mijlocul Vamii (adica pe care poti merge de la Frontiera la Expirat fara a te umple de noroi). Anul trecut am prestat si eu despre Vama, deh! cu o gasca noua de oameni de pe litoral (de origine litoralica adica…). Cu toate ca nu sunt vreun expert, iata si opinia mea despre acest fenomen:

Vama Veche e cea mai scumpa statiune de pe litoral

Sa dau in balbaiala daca va mint! Este AL DRACULUI de scumpa. Sa luam un exemplu: acel sopron numit Expirat, singurul loc cu muzica decenta (cu toate ca expirata) din acest “resort”. Am cerut un whisky si un mojito*. 35 de lei. Mai cititi odata: TREISHCINCI DE LEI. Asta face 20 de lei mojito si 15 lei un strop de Jameson in paharu meu. Odata demult, anul trecut, am cutezat sa vizitez legendara cherhana, acel loc dupa care suspina toti vamaiotii si unde simt ei in parul de pe / dintre picioare briza marii. Trei sobe amarate scoase pe nisip, o bucatarioara infecta, pesti cu burta la soare pe plite si un nene cu alura de aurolac, mort de beat, tocand legume… Doi chefali – 100 de lei. E business? E busines!

Vama Veche e plina de gunoaie

Ziua in amiaza mare, pe plaja, am observat un fenomen interesant: hipnoza in masa. Gloata se aduna, isi intinde cearceafu, se dezbraca (unii mai mult decat trebuie) si se intind. Ii hipnotizeaza la maxim muzica de la terase, berea de nu-stiu-unde, țâțele goale, cert e ca ei nu mai baga de seama ca sunt in mijlocului unui camp de pahare de plastic, stiuleti de porumb, seminte, mucuri de tigara, ambalaje de inghetata sau pungi de plastic. Pur si simplu ei cauta un loc unde sa-si bage degetele in nisip, sa se uite la marea plina de alge (nu intotdeauna sunt gunoaie, depinde la ce ora te duci) si sa zica “ce liber sunt ba coaie, sunt in Vama. Eden, nu altceva”.

Vama Veche e un loc romantic

Cati dintre voi nu suspinati feminin la auzul susurului dulce al marelui muzician al neamului care-i da si suspina cu Vama Veche, cu mare, cu corturi, cu libertate, cu desfrau? Recunoasteti ca e o placere vinovata a voastra ca iarna sa puneti caseta cu “…saruta-ma-n ureche” si sa plangeti incetisor, nostalgicilor! Ei bine, mi-a fost dat sa vad cea mai romantica chestie vazuta vreodata de ochii mei – rasaritul in Vama Veche. Da, e ceva… oniric. Am vazut doi tineri, un el si o ea, stand pe malul marii mana in mana, tampla in tampla privind discul inflacarat iesid din ape. Erau ei si marea. Atunci, in jurul meu, totul s-a transformat in liniste. Muzica a disparut, lumea din jurul meu s-a estompat, erau doar ei doi cu iubirea lor si cu mine pe post de observator. Am zabit usor, melancolic, invidios un pic pe acel moment al lor. Acel moment in care ei doi stiau numai de ei, vedeau numai vapaia rosietica dezmiardand valurile si auzeau numai clipocitul apei retragandu-se in larg. Si pe baiatu care-si bora intens matele langa ei dupa o noapte de prafuiala in sopron. Si pe gloata de betivani care continuau racnetele pe plaja. Si pe baietasii care-si plimbau cainii si culegeau scoici hahaind in iphone ca “da coaie, am fost in expirat, suuhuhuhuper misto, sunt beat pula”. Si mi-a trecut invidia…

Concluzia despre Vama Veche

Nu statul a distrus-o. Aceasta localitate nu a fost calcata in picioare de doamna Udrea care si-a facut trotuar. Nu cocalarii si pitipoancele au intinat aceasta bucatica de paradis. Nu manelele au tulburat coloana sonora a “noptilor din Vama”. Acest petic de Romanie a fost pur si simplu distrus de civilizatie. De “spiritele libere” care au venit atrasi de promisiunile fugare ale “libertatii de Vama” si a femeilor desfranate (shit you not! daca stai un pic si compilezi tot ce auzi ai crede ca in Vama ai 100% sanse sa ti-o pui bine de tot in maxim 7 zile. Evident, acest lucru este posibil. La naiba, e chiar foarte probabil, dar trebuie sa ai niste standarde foarte… lejere).

Dragi “vamaioti”, trebuie sa acceptati ca Vama voastra nu mai exista si sunt foarte slabele sanse ca ea sa mai existe vreodata. Pur si simplu va trebui sa va gasiti un allt loc plin de liniste in care sa ascultati marea in scoica si sa va odihniti mintile creatoare.

*whisky, pentru ca eu nu beau bere. Mojito pentru prietena. Care nu bea bere.

Finut, de sarbatori…

Ba… Baaa… Baaaaaaaaa… dati-o naibii de treaba… stau si eu la masa cu familia, cu cozonacu in gura, cu vinu in pahar si apar stirile de pe antena care incep cu o fetita de 4 ani care are cancer la creier si probabil n-o sa prinda anu urmator… Dati-o incolo de smecherie, inteleg, plange lumea de Craciun dar se mai si bucura frate !

Hai digestie usoara romane !`

Online business. U’re doin it wrong…

In ultima vreme imi pare ca magazinele online de it si it-related stuff de pe la noi seamana cu alimentarele de pe vremea lu’ Ceao – produse pulazero. As trece peste faptul ca_”consultantii de vanzari” sunt p-afaristi, peste faptul ca viteza de reactie este sub limita legala, peste faptul ca au treizeci de produse intr-o categorie din care doar doua sunt pe stoc, 5 vin maine si restul “la comanda”. Toate astea poate le-as accepta daca AS GASI MACAR CEEA CE CAUT !

Sa-i luam pe emagi de exemplu. Am comandat doua chestii… minore. No rly, is chiar minore, se gasesc si la Unirii dar mi-a fost lene sa cobor din metrou in drum spre casa. Astept de 10 zile dupa ce o anume “Marina Vacaru – teh sales consultant or smth” mi-a dat un mail ca vin pe comanda de la furnizor. Sheesh ! Am inceput deja aplicarea tacticii “un e-mail pe zi”. I’ll keep you posted :D

Sa luam problema invers – caut un joc. Zelda Twilight Pricess pentru Wii ca sa fiu mai exact. Pe langa faptul ca ma lasa sa-mi fac consola region-free (deocamdata nu vreau sa ma bag s-o modez) este si un joc pe care… vreau sa-l joc. Ei bine… empty, gol, nimic, zero – pe nicaieri nu e in stoc. Unii zic “stoc 0″, altii zic “produsul a fost scos din catalog”. What the fuck, ppl ??!?!?! Vreau sa-l PLATESC si nu am unde. Un nene amabil mi-a dat un reply ca [...] ne asteptam sa reintre in stoc in aproximativ 2-3 saptamani”.

Muriti, ba !

Elvetia 1 – Intoarcerea…

M-am decis sa incep seria povestioarelor din concediu cu sfarsitul. De ce ? Probabil pentru ca e cel mai proaspat in minte. Alt motiv ar fi si ca nu am terminat de sortat / procesat pozele ca sa pot sa sustin povestea si cu ceva imagini (de la intoarcere nu am poze :p ). Ar mai fi si din cauza ca am o pasiune pentru filme gen Memento care incep cu sfarsitul. A fost cam asa… Continue reading

Banca mea…

Cu sucursala de la Izvor a bancii mele (ce fain suna… banca mea) poti sa intri in legatura prin intermediul a doua numere de telefon – unul public (pe site) si unul aflat din alte surse – tot publice probabil. De obicei la numerele astea de telefon se raspunde foarte greu sau deloc. Odata am avut TREI numere de telefon, si la nici unul nu a raspuns nimeni (va mai aduceti aminte ?). Astazi cand m-am dus la ei in schimb – plin de lume.

La mijloc este clar o conspiratie. Cred ca totul se intampla asa – in momentul in care eu ies din banca cu treaba rezolvata toti se ridica de la birouri si incep sa stranga decorul. Doamnele care stau la mesele cu calculator incep sa isi stranga lucrurile in poseta, doamna care vorbea la telefon si spunea niste sume inchide zicand ca “of, numai pleca asta ca nu mai stiam ce sa inventez”, figurantii care au fost angajati pe post de clienti dau mana cu “angajatele” si se felicita pentru o dubla reusita, birourile se desfac, oameni imbracati in tricouri negre vin si iau fisetele pline cu foi veline, le golesc, dupa care le demonteaza, fata draguta din biroul de credite aprinde o tigara si discuta cu colega ei despre cum a mers. Baietii in tricouri negre coboara la parter, demonteaza casele, scot geamurile antiglont, nenea de la securitate se dezbraca de uniforma, se schimba in ceva lejer. Se dau jos reclamele de pe pereti, se cara afara calculatoare, imprimante, copiatoare… Toata lumea iese din “banca” si pleaca in treaba lor, fericiti ca si-au facut treaba si azi.