RIP Romantismul…

Ce frumos e sa te plimbi prin ploaie. Intr-o mana persoana iubita, intr-o mana umbrela, fericirea e a noastra. Ascultam cu rapaie in soapta apa pe umbrela, urmarim oameni care se ascund de ploaie, catei zburliti sub o masina, vrabiute ciufulite pe o craca. Asteptam cu sufletul la gura prima raza de soare, prima tusa de curcubeu. Ne zambim si ne strangem unul in altul, fericiti ca avem fiecare pe cineva aproape care sa ne incalzeasca sufletul…

MA CAC IN EA DE PLOAIE ! PLOUA SI IAR PLOUA DE NU SE MAI OPRESTE ! FUTU-I IN GURA P-AIA DE-AU SAPAT SANTURILE ALEA LA METROU CARE AU DAT P-AFARA NUMA NOROI D-ALA GALBEN. AI DRACU NENOROCITI CU SANTIERELE LOR, SUNT PLINE STRAZILE DE NOROAIE CA ISI CLADESC EI VIITORUL. VIITORUL CUI BA AGARICILOR ? AI ALORA CARE SE INGHESUIE CA OILE IN TRAFIC CA SA NU-I UDE PLOAIA ? AL CORPORATISTILOR ALORA DE POLUEAZA LIMBA ROMANA (“DA, AM FOST EU, CINEVA DE LA EICIAR SI CINEVA DE LA ARENDI. DA, AM AVUT UN ASESMANT”) ? ‘R-ATI AI DRACU DE NENOROCITI CU PLOAIA VOASTRA !

Update: MURITI BA !