Poveste cu un nesimtit…

Vine un moment in viata fiecarui om in care trebuie sa ia taurul de coarne si sa-si reinnoiasca pasaportul. Astazi… a fost momentul meu.

Despre Vama. Aia veche…

Acu ceva timp am citit stirea asta si m-a apucat rasul. Un pic. Pe urma mi-am dres glasul interior si mi-am zis “hei, d-aci iese ceva de blogat”. Probabil.

On a horseback…

“Hai mister, e randu tau acum”.

Calcand prin amestecul de balegar-paie-pamant din padoc ma indrept spre cal. Frumoasa iapa asteapta pasnica sa-si ia in primire elevul. In timp ce ma scutur de pamantul adunat pe incaltari ma gandesc ca totul se va termina rapid – saua imi vine pana la frunte, n-am nici o sansa sa ajung acolo. 

“Piciorul stang in scara. Pe dreptul il arunci peste cal, miscarea rapida. Hai, sus !”

Pun piciorul in scara si imping cele 100 de kg proprii in sus. Genunchiul, fara a fi obisnuit cu asemenea tratament, protesteaza trosnind. Ridic piciorul drept incercand sa-l trec peste calul care nu mai pare asa mititel. Stupoare ! Reusesc. Iata-ma in sa. 

Atunci mi-am dat seama ca in toate filmele pe care le-am vazut tot actul calariei era aratat de sus, de jos, din profil, din semiprofil, dar niciodata din perspectiva calaretului. Odata ce-am ajuns sus tot ce-am putut sa vad era capul usor plecat al calului. Nu vedeam nici in fata calului, cu atat mai putin in spatele lui. 

“Strange genunchii, relaxeaza gambele… sezuta un pic spre inainte. Hai sa ridicam scarile, e mai usor fara ele la prima lectie…”

Un plescait scurt din partea instructorului si calul porneste. Incerc sa urmez sfatul si sa strang genunchii. Instant zeci de carcei se imprastie prin pulpe de parca as fi avut funii innodate in loc de muschi. Prinzand “ritmul calului” incerc sa misc tot corpul inapoi in acelasi ritm… Surprinzator, merge.

“Tine-te de bolta seii, incearca sa relaxezi mainile ca altfel te dor de innebunesti”

Ma prind de bolta seii si descopar ca nu am cum sa relaxez mainile daca toata greutatea mea sta acolo. Doua plescaituri rapide si calul pleaca la trap. “Pa-ha-ha-rea-ha-ha ma-ha-i u-hu-hu-so-ho-r de-he jo-ho-ho-s” incerc eu sa zic printre zdruncinaturi. Bine ca am avut inspiratia sa nu mananc nimica. Iapa fornaie. Sunt perfect de acord cu ea, nici mie nu mi-ar placea sa ma car in spate. Instructorul rade. Prietena rade si ea. Probabil radea si calul dar n-as putea sa zic, nu-l vedeam la fata.

Dupa o tura de padoc la trap instructorului i se face mila si cu un “Hoop !” bland opreste iapa. Continam la pas, salele incep sa ma doara. Incerc din rasputeri sa relaxez gambele. Scutur un pic din calcai si din gresala ating coastele calului. Eroare ! Trapul reincepe. Ma prind de bolta seii, degetele imi intepenesc, “S-a dus cantatu meu din seara asta”, imi zic. 

“Lasa-te pe spate la trap, asa ai stabilitate”

Calul o ia din nou la trap, eu ma tin de sa si ma las usor pe spate. Fundul mi se izbeste ritmic de sa, strang genunchii ca sa-mi pastrez echilibru, soldul drept imi intepeneste. Iapa se opreste din trap si continua la pas. O mangai pe gat, incerc sa vorbesc cu ea… “STFU ! Tot o suta de kile atarni” pare ca zicea iapa, ramanand indiferenta la incercarile mele de conversatie.

“Hai, te mai las 5 minute” zice instructorul aruncand o samanta in gura.

Inca cinci minute de ture de padoc. Pulpele au carcei prin ele, degetele mi-au ramas anchilozate, fundul nu mai simte nimic de la atata batut saua. In final calul se opreste… 

“Hai, da-te jos. Te dai pe piciorul stang, asa cum te-ai si suit”

Arunc piciorul drept inapoi peste cal, il ating din gresala (“Scuza-ma” ma surprind zicand) si aterizez pe combinatia de balegar-pamant-paie de pe jos. Surprinzator raman in picioare. La fel de surprinzator – pot sa si merg… 

A doua zi am revenit. Tot 40 de minute. Sambata ma duc din nou. Ahooooooy, Silveeeeeeeer !

2 Mai Security…

Masina veche parcheaza in scartait de roti langa magazin. Din ea irumpe o matahala de om beat pulbere (pe tricoul lui scria “Beer hunter”) Se indreapta spre magazin daramand in cale o masa un scaun si o scrumiera. Dam din umeri, intram in magazin si incepem sa ne aprovizionam.

“Domnu’ <am uitat cum il cheama>,” zice fata de la mezeluri, ” iar a venit asta cu scandal. Cred ca in seara asta… folosim butonu’”
“Ha… Beleaua e… ca tot el raspunde si la buton”
“… ?”
“Da, se duce la aia de peste drum [magazinul de vis-a-vis adica] si se bate cu aia. Si pe urma zic aia ca l-am trimis io”
Matahala intra in magazin. Domnul il dojeneste:
“Ce faci ma, mi-ai spart scrumiera !”
“Uite dom’le, o platesc, nu te supara” zice el cu glas cleios si arunca pe masa 10 lei.
“Lasa ba ca nu saracesc dintr-o scrumiera… Numai nu te mai du la aia sa te bati, pe urma zic aia ca te-am trimis io”
“Dom’le… te rog io, uite, iti platesc scrumiera… Mi-e rusine de dumneata, nu de alta”
“Ba tu n-auzi ? Nu te mai bate cu aia…”

Platim, iesim si ne indreptam spre pensiune carand a doua sticla de vin. Era o noapte linistita in 2 Mai…

Rent-a-boyfriend…

Baaa vine Campionatu baaaa… Circula deja mailuri cu instructiuni pentru nevasta, isi facea lumea planuri (“mergem la terasa frate ne uitam la plasma”), prietenele / sotiile … ele nu stiu ce gandesc. Dar in fine, vine campionatul baaaaaaaaa…

Acest Campionat pe mine ma prine anormal de indiferent. Nu consum fotbal, nu stiu cine e Dica, habar n-am cine e Ribery (sau cum s-o scrie, am vazut la colegu bloghist) asa ca ma gandeam sa deschid un business… pot sa ofer servicii de “girlfriend-care”. No rly, urmariti un pic:

Sa zicem ca esti un barbat microbist (mai mult sau mai putin) infocat care pui cu strictete in aplicare regulile primite pe mail, bei din bere, mananci din pizza / alune / chips, dai pe tine, injuri cand rateaza, in fine… microbist stuff. Pot sa ma ofer EU sa-ti scot prietena la suc, sa o duc la shopping, sa o duc in parc, sa-i dau inghetata. Pentru cei care nu locuiesc impreuna pot eventual sa dau si telefoane seara inainte de culcare pentru urat noapte-buna… Atentie, toate astea nu implica absolut nici un contact fizic (ok, poate ne atingem cand imi da plasa sa o tin sau asa ceva). Inainte de toate cer sa vad ce pretentii are prietena – in functie de asta se stabileste tariful… de cate ori la shopping, in cate seri la suc etc. etc. Pentru tine e un avantaj net – nu mai sta pe capul tau, nu te arde la melodie sa o scoti la suc sau shoping. Pentru ea – are sucul baut, shoping-ul facut etc. (pentru o mica taxa pot face lobby pentru tine – de ce sa-ti aduca berea, de ce sa te hraneasca cat stai cu ochii-n tv…). Disclaimer: aceasta oferta este valabila numai la cererea BARBATILOR. Orice femeie care vine la mine si cere acest gen de servicii pentru ea (as if ))) ) va fi tratata cu un refuz politicos. Deasemenea, nu gatesc, nu repar prin casa, nu spal pe spate, nu parchez masini, nu fac comisioane pentru casa. Serviciul este numai pentru  prietene, exclus sotii sau amante.

Eu zic ca-i bine. Hai Romania !

O bere in plus…

Iau tricoul din uscator si ma uit la el… Pe verdele intens se desluseste conturul vag al unui desen. “Damn it ! Mi s-a luat la spalat. Yeah, calitate ! Sa vezi ce-o sa rad de astia care si-au luat mai multe…”. Intorc tricoul invers si citesc eticheta… “Stabby McKnife. Lol… Era funny, pacat…”.

De undeva din cotloanele mintii mele o voce susura o intrebare… “dar daca tricoul e pe faţă… de ce se vede eticheta de pe dos ?”. Cu un “mpfh !” ofuscat intorc tricoul pe faţa cealaltă…

Film cu proşti…

Cu lenea curgandu-mi in vene pun mana pe telefon si formez agale doi-zero-doi-zero-opt-sute – numarul de la call-center ABN. Raspunde o fata pe nume Nustiucum Tenie (no kiddin, chiar asa o cheama ).

“Nu va suparati… as dori sa stiu si eu cat am disponibil in cont”

Pocnitori…

Zoso ne indruma catre un site cu petarde. Pot sa zic ca e cea mai (ei bine, da !) cool galerie de pokemoane pe care am vazut-o pana in ziua de azi…

Nervi…

Trag bicicleta din subsol, ies cu ea din bloc… Bagameash, bicicleta prietenei are pana. Apuca-te, umfla, caca-te in ea de pompa. Dupa injuraturi si transpiratii se umfla. Ne suim mandri in sa si dai pedale spre parc…

Brasov. AquaPark

Plouati din cale afara ne-am repezit spre Aqua Park-ul din Brasov, acest pom laudat de cei doi prieteni cu care am impartit week-end-ul ce-a trecut…