Cum sa pozam (panseuri de la un amator entuziast)…

Nu mai stiu de cand ma pasioneaza fotografia. Nu de foarte mult timp, oricum. Sa fie 4… 5 ani ? De atunci rasfoiesc netul, invat principii, consum fotografie… Am trecut prin perioadele standard de pozar in devenire – perioada “pozam orice” a.k.a. “trigger happy” – marturie stau milioanele de bits ocupate de flori, albine, catei, pisici; “perioada tehnica” – vise despre ultimul racnet de obiective, aparate, megapixeli, focale; perioada “always fotoshop” – orice pozam trecea prin fotoshop fara un scop anume. Acum e o perioada luminata…

Dar de ce ?…

Oare de ce nu mai fac poze ? Tot echipamentul sta in rucsac si asteapta sa fie scos la o tura… Sa fie ca nu mai chef ? Sa fie ca m-a invins in sfarsit cotidianul ? Sa fie c-am obosit ? Sa fie ca niciodata nu m-au dat pe spate pozele ce le faceam ? 

Nu e ca si cum n-as fi incercat… Mi-am luat chiar wide-ul ca sa incerc sa-mi schimb vederea asupra lumii, poate o sa-mi placa mai mult. Degeaba. De ce ? Sa fie din lipsa de peisaj ? Sa fie ca nu mai “vad” nimic ?  Sa fie ca totul mi se pare prozaic, monoton, uniform, gri ? 

De ce nu mai simt nici o placere cand scot aparatul din rucsac ? De ce nu-mi mai tresare inima cand aud sunetul de declansator ? De ce nu mai ard de nerabdare sa descarc pozele, sa le aranjez, sa le tot chinui pana ies cum vreau… ? De ce ma limitez la poze de familie (“fa si tu o poza, ai ditamai aparatu”) ?

De ce … ?

…si imi pare atat de rau…

To DSLR or not to DSLR…

Sunt pasionat de fotografie. Imi place sa surprind momente. Incerc de fiecare data sa privesc lucrurile altfel decat altii. Iubesc lumea vazuta in ultrawide. Am bagat bani in “scule” pentru ca mi-am dorit si acum ma simt implinit ca am “posibilitati  de creatie”.

De aceea nu sunt foarte de acord cu ce zice baiatu asta. Decat sa las un comentariu lung si sa-i spamez blogu mai bine il “tratez” aci:

Ultra-wide, baby !

Sigma 10-20mm F4-5.6 EX DC HSM – i has it.

Pisica a fost prima victima