Dar de ce ?…

Oare de ce nu mai fac poze ? Tot echipamentul sta in rucsac si asteapta sa fie scos la o tura… Sa fie ca nu mai chef ? Sa fie ca m-a invins in sfarsit cotidianul ? Sa fie c-am obosit ? Sa fie ca niciodata nu m-au dat pe spate pozele ce le faceam ? 

Nu e ca si cum n-as fi incercat… Mi-am luat chiar wide-ul ca sa incerc sa-mi schimb vederea asupra lumii, poate o sa-mi placa mai mult. Degeaba. De ce ? Sa fie din lipsa de peisaj ? Sa fie ca nu mai “vad” nimic ?  Sa fie ca totul mi se pare prozaic, monoton, uniform, gri ? 

De ce nu mai simt nici o placere cand scot aparatul din rucsac ? De ce nu-mi mai tresare inima cand aud sunetul de declansator ? De ce nu mai ard de nerabdare sa descarc pozele, sa le aranjez, sa le tot chinui pana ies cum vreau… ? De ce ma limitez la poze de familie (“fa si tu o poza, ai ditamai aparatu”) ?

De ce … ?

…si imi pare atat de rau…

Our hopes and expectations…

(emo alert !)

Nush cum vine de se face ca-n fiecare an pe vremea asta se apropie ziua mea (de nastere). Da, asta se intampla de ce vreo douazecisiceva de ani incoace si se pare ca n-am ce face, asa va fi si in continuare (pentru mult timp, sper).

Senzational. Emo ucigas…

Aflam de la Mediafax ca un tanar si-a ucis fosta prietena. Nimic special in galeria de shockin news de pe la noi. DAR… presa pune din nou etichete acolo unde nu se pricepe. Sa vedem…

Fapte: un tanar nu poa’ sa suporte ca prietena lui a ajuns in stadiul de “fosta”. Intrucat a functionat principiul “ramanem prieteni” a chemat-o pe la el, a servit-o cu un suc, o cafea, un taiat de carotida… ca intre tineri. Pune mana apoi pe telefon si suna pe un prieten sa vina pe la el (motivul n-a contat) si el pleaca cu bicicleta fetei. Prietenul care vine o gaseste pe fata, politia il gaseste pe jack the ripper pe la periferia orasului… in fine, case dismissed.

Noroiul: inca din titlul ne izbeste eticheta “Un tanar emo…”. Legatura intre “emo” si “i-a taiat gatul din gelozie” este absolut inexistenta. In reportaj un nene de la politie declara important: “Se pare ca are niste tendinte… emo”; alt nene: “genul de om..aa.. negativist.. greu de.. abordabil…”. Lovitura de gratie “Din cate au discutat cu el anchetatorii sustin ca tanarul ar face parte din randul tinerilor emo [...]“; pe ce-si bazeaza “sustinerea” ? Simplu – tanarul are acelasi comportament si aceleasi preferinte. Genius !

Deznodamant: eu sunt cel mai pesimist om pe care-l cunosc. Deasemenea sunt un nesociabil notoriu, cu greu putand cineva sa ma traga afara din cochilie. Din cand in cand ma imbrac si in negru… Oare sunt emo ?!?!

My point is: eticheta este pusa fix degeaba si cu scopul de a atrage “un semnal de alarma” asupra curentului, inofensiv de altfel. Nu e nici o legatura intre cum se imbraca, ce asculta, cum se machiaza si faptul ca baga cutitul in oameni. Este o biata crima pasionala la 16 ani, un copil care si-a pierdut mintile odata cu prietena si care a facut un pas mare intr-o directie complet gresita. Sunt gata sa bag mana in bricheta ca nici macar premeditare nu a fost…

Lectura suplimentara: ce e emo si de ce oare om fi suparati pe copii astia tristi cu freza in ochi ?

Pregatiri de concediu ?

Tre’ sa ma scol la ora h sa duc “animalu” la mama concubinei, sa finalizez cu bagaju, sa chem taxi, sa ajung la Baneasa, sa ma sui in avion, sa ajung la Bergamo, sa iau shuttle pana la Milano, sa iau trenul pana in Montreux… Panic is not the right word but it’s the first word that comes to mind.

Tre’ sa studiez ghidul de calatorie, sa vad ce vizitam, in ce zile, la ce ore ne trezim, “frate, dau o gramada de bani, nu-mi permit sa dorm !”, ce vedem mai intai, zurich, lausanne, interlaken… Stress is not the right word, but it’s the first word that comes to mind. Concediile ar trebui sa fie stresante ?!