Ce e aia o rezectie…

Intrucat ziua buna se cunoaste de dimineata (sau saptamana buna se cunoaste de lunea) astazi la ora 11 m-am prezentat la Spitalul Militar pentru o interventie chirurgicala cunoscuta sub numele de (ta-daaaah !) “Rezectie apicala”.

Problema mea era un granulom apical descoperit de dentist dupa ce l-am vizitat pentru o masea rupta. Modul normal ca sa scapi de el este aceasta rezectie, care inseamna practic taierea varfului radacinii dintelui. Dintele ramane intreg dupa asta (ma rog in cazul meu nu, ca era rupt dinainte) si tu ramai cu o taietura.

Daca nu va plac dentistii sau povestile cu operatii va fac pielea de gaina puteti sa nu cititi mai departe

Dar de ce ?…

Oare de ce nu mai fac poze ? Tot echipamentul sta in rucsac si asteapta sa fie scos la o tura… Sa fie ca nu mai chef ? Sa fie ca m-a invins in sfarsit cotidianul ? Sa fie c-am obosit ? Sa fie ca niciodata nu m-au dat pe spate pozele ce le faceam ? 

Nu e ca si cum n-as fi incercat… Mi-am luat chiar wide-ul ca sa incerc sa-mi schimb vederea asupra lumii, poate o sa-mi placa mai mult. Degeaba. De ce ? Sa fie din lipsa de peisaj ? Sa fie ca nu mai “vad” nimic ?  Sa fie ca totul mi se pare prozaic, monoton, uniform, gri ? 

De ce nu mai simt nici o placere cand scot aparatul din rucsac ? De ce nu-mi mai tresare inima cand aud sunetul de declansator ? De ce nu mai ard de nerabdare sa descarc pozele, sa le aranjez, sa le tot chinui pana ies cum vreau… ? De ce ma limitez la poze de familie (“fa si tu o poza, ai ditamai aparatu”) ?

De ce … ?

…si imi pare atat de rau…

Our hopes and expectations…

(emo alert !)

Nush cum vine de se face ca-n fiecare an pe vremea asta se apropie ziua mea (de nastere). Da, asta se intampla de ce vreo douazecisiceva de ani incoace si se pare ca n-am ce face, asa va fi si in continuare (pentru mult timp, sper).

Despartirea…

Cu durere in suflet m-am despartit ieri de vechea mea masinuta. Pentru cine nu stie procedura e chiar simpla – te duci cu nefericitul cumparator la un chiosc care face contracte de vanzare / cumparare (sunt pe langa Autovit sau pe langa sediul din Pipera) si acolo o tantica va dactilografiaza un petic de harie care cica e “Contract de vanzare – cumparare” si un cartonas pentru “Circa Financiara”. Vanzatorul ia o bucata din contract (sunt trei file), cartonasul, cartea de identitate a masinii si cartea de identitate personala si se duce la DITL in sectorul unde e inscrisa masina sa o radieze. Da pe urma cumparatorului certificatul de radiere, CIV si cartonasul si deal-ul se considera inchis.

Primul pas l-am facut ieri (maine ma duc la DITL sector 6, wish me luck !) si am fost intr-o pasa mai trista asa pentru ca ma legau multe amintiri de acea masina – drumul de 20 de ore pana la Kusadasi, excursia prin tara, excursia in Slovacia etc.

Eh, tot raul spre bine . Am luat banii de la om si mi-am comandat un d-asta si un d-asta…

Pregatiri de concediu ?

Tre’ sa ma scol la ora h sa duc “animalu” la mama concubinei, sa finalizez cu bagaju, sa chem taxi, sa ajung la Baneasa, sa ma sui in avion, sa ajung la Bergamo, sa iau shuttle pana la Milano, sa iau trenul pana in Montreux… Panic is not the right word but it’s the first word that comes to mind.

Tre’ sa studiez ghidul de calatorie, sa vad ce vizitam, in ce zile, la ce ore ne trezim, “frate, dau o gramada de bani, nu-mi permit sa dorm !”, ce vedem mai intai, zurich, lausanne, interlaken… Stress is not the right word, but it’s the first word that comes to mind. Concediile ar trebui sa fie stresante ?!

This world is spinning around me…

In drum spre un client o colega se plangea ca timpul trece repede. “Parca acu cativa ani nu trecea asa de repede…”. Binenteles, concluzia a fost “Nici timpul nu mai e ce-a fost” si ceva rasete. Dar in capul meu a declansat o intreaga meditatie…

In spiritu’ sarbatorilor…

Aseara am ratat niste briosi (adica singura care a gustat din ele a fost galeata de gunoi). Alaturi de “Chocolat au Coulant” de saptamana trecuta care a avut aceeasi destinatie si friptura de vita cu sos de rosii care e bun de orice altceva numa de friptura nu formeaza un val negru care s-a abatut asupra demersurilor mele gastronomice. Ma mir ca mai sunt in stare sa fac un sandwitch…

Probabil se intampla din cauza de oboseala, de stres, de nesomn, de sarbatori, de lipsa de chef, de vreme urata, de zile petrecute dormind pe mine in zombie-state… cert e ca imi induce o stare deprimanta de inutilitate si “facut umbra degeaba pamantului”.

Si una de sarbatori…

LE: …si azi dimineata ma durea maseaua. Si un genunchi.

Cum sa dezinstalam nedezinstalabilul…

Am fost cuprins de nervi si frustrare de multe ori cand, incercand sa dezinstalez vreo amarata de aplicatie, primeam un “Could not open INSTALL.LOG file” desi era acolo, sub nasul lui, in acelasi director.

Acum am patit la fel – dau sa dezinstalez un trial pac ! eroarea. Un mic seach pe Google m-a adus aici. Sa multumim acestui baiat destept care ne-a rezolvat problema

Muci, frate…

• Curge nasu – checked
• Durere in gat – checked
• Ard ochii in cap – checked
• Tuse – checked
• Durere in articulatii – checked

Racit cobza si cu o groaza de treaba pe cap. Cumpara cineva un Pentax ?

Mohorâre…

Cu mare tristete in suflet am scos astazi tot echipamentul meu Pentax din rucsac ca sa fac loc noului membru al familiei. Cu o lacrima in coltul ochiului am pus anuntul de vanzare pentru tot ce am in materie de Pentax aici si aici. Cu toate ca este un pas inainte logic (ma rog, usor lateral inainte ) totusi despartirile ma intristeaza intotdeauna.