Cartile nu au varsta…

Sunt un cititor. La varsta de patru ani bunica mea, din lipsa de ocupatie, m-a invatat sa citesc intr-una din lungile mele vacante de copil. M-a invatat sa si scriu un pic, dar in principal m-a invatat sa citesc. In ultimul an de gradinita m-a gasit mama citind copiilor povesti ca sa adoarma. Invatatoarea chiar m-a incurajat arandu-mi ce inseamna intonatia la virgule, ce sa fac cand intalnesc un punct, un semn de exclamare etc. Mai tarziu obisnuiam sa vin de la scoala (clasa 1 – a 2-a) si sa citesc inainte sa ma schimb de uniforma. Stiam “Povesti nemuritoare” pe dinafara…

Dupa 27 de ani de la primul A citit vreodata, inca mai devorez carti. Am avut perioade lungi cand nu am citit altceva decat diverse articole, ca apoi sa ma reapuc de citit, consumand literatura cu aviditatea alcoolicului care gaseste sticla de bautura dupa trei luni de abstinenta. Am carti pe care le-am citit de cate trei patru ori, si inca le-as mai citit.

Multa lume nu citeste o carte de doua ori. Unii oameni nu inteleg cu ce te-ar mai surprinde a doua oara, cand deja stii cum se termina, stii pe cine gaseste sub pat, stii cum moare, stii cum traieste. Am un contraargument puternic la asta: varsta noastra. Si iata un exemplu…

Cultura la romani…

Eu ascult Radio Romania Actualitati. Da, sunt unul din putinii oameni de varsta mea care face asta. Eu imi petrec fiecare mic dejun ascultand stiri, relatari din trafic, melodii rasuflate, reportaje interesante. Mi se pare ca acea ora in care imi iau micul dejun si-mi beau cafeaua poate fi umpluta cu ceva mai de calitate decat "animatorii" de la restul posturilor de radio (gorilla, zu, kis – ma calca intens pe nervi).

La RRA e un concurs. In fiecare ora a diminetii se pune la bataie o licenta pentru software de control parental contra unui raspuns la o intrebare de cultura generala. Lasand la o parte situatiile aberante in care aceasta castiga vreun badea Costel din Adancata care nu cred ca stie ce-i aia internet, vreau sa scot in evidenta intrebarile (si aici imi pare rau nu mi-am notat raspunsurile din mai multe zile, erau fascinante): ieri s-a pus banala intrebare "Unde se afla muzeul Brukenthal?!". Suna telefonul  – "Alo? Buna dimineata!" "Buna dimineata"… raspunsul, foarte convins: "in Anglia!". S-a lasast un pic linistea, nici macar crainicul n-a mai stiut ce sa zica in afara de… "Mmmmnu, saaaa auzim si alte pareri. ALO!??!". A urmat o tanti care a ghicit dupa ce i-a suflat sotul (probabil un "Brukenthal, fa!").

Astazi au avut marea inspiratie sa intrebe "Cine a scris Descriptio Moldaviae?" (chiar, voi stiti? FARA GOOGLE!!). Cand am plecat eu d-acasa nu sunase inca nimeni…

The new mall…

Baaaaaaaaaaa, se face mall cultural, daaa, deci gagige vopsite cu priviri superioare care in loc de plasele cu Zara si cu Desigual o sa care plase cu editura RAO, Polirom… O sa vina barbatii adevarati sa parcheze balena pe doua locuri de parcare ca sa ajunga repede la ultimul film al lui Lars von Trier. Oare la cinemateca o sa dea popcorn? O sa fie cinemateca 3D? O sa fie food-court? Oare o sa vedem trei handralai in slapi hapaind McDonald’s si discutand despre ultima carte a lui Plesu?

Dar vor face si supermarket, nu? Un supermarket plin de carti, filme si obiecte cretinele gen Diverta (mno, pe bune, am intrat intr-o Divertă acum ceva vreme cautand – surpriza! – o carte. Nimic. Zece rafturi cu jucarii, opt rafturi cu birotica, multe cadouri imbecile si patru rafturi de carti. Way to go!). Oare in loc de bowling, biliard etc. vor avea o cafenea literara? Cu poze vintage pe pereti, cafea in cescute mici si muzica de pian in surdina, nu? Acolo o sa vedem ultimele modele de mobile, ultimele arome de parfumuri, ultimul racnet in materie de cizme, toate dezbatand cultura…

Mno, acu pe bune, ma bucur ca s-au hotarat sa scoata din paragina cinematograful Favorit, acel loc minunat unde am trait momente de neuitat in copilarie – Rambo 1, Terminator 2, Hook si Nava lui Yang (cel mai tare film cu batai de la Sora 13 incoa’)…

PS: Hai poate nu food-court, dar macar un fast-food cultural tot sa fie, eventual cu referinte din domeniu – hamburgeru’ lu Plesu, carnatu’ lu’ Patapievici, aripioare Cartarescu si, cu voia dumneavoastra, placinta lu’ Herta Muller.

PPS: Published using Windows Live Writer 2011. E misto! Daca stie cineva cum se scoate spellingu’ automat pls. comment. Thx.

Fun cu Zoom la metrou…

Zoom (aia cu televizorul din metrou) incearca sa ne culturalizeze astazi cu cate ceva despre Caragiale. Ion Luca Caragiale. Una din primele chestii care m-au lovit cand am intrat pe peron azi dimineata era faptul ca sus-numitul a scris un roman, “Craii de curte veche”, care s-a bucurat de un oarecare succes. Haios, nu ?!

10 coolpoints pentru cine stie cine a scris de fapt “Craii de curte veche”. Daca habar n-aveti dar cautati pe google… 2 coolpoints pentru intentie.

Alice in cartea de la Cotidianul…

M-am apucat sa citesc Alice in Tara Minunilor, editia de la “Cotidianul” (cumparata de la bookfest, a stat cuminte la coada sa fie citita). Pentru cei care cred c-am dat in mintea copiilor ii sfatuiesc calduros sa incerce s-o citeasca. Vor constata usor surprinsi ca a) le place si b) o inteleg cu totul altfel decat atunci cand aveau 10 ani.

In fine, nu asta voiam sa zic, voiam doar sa va dau un sfat. Daca vreti sa cititi Alice in Tara Minunilor, pentru Dumnezeu, nu va luati versiunea de la Cotidianul ! Este tradusa infect – eu imi aduc aminte unele “poezioare” dintr-o editie pe care am citit-o cand eram mic si erau mai bune decat in editia asta. Evident, pentru rezultate optime va sfatuiesc sa va cumparati editia in engleza, contine multe jocuri de cuvinte care traduse in romana isi pierd sensul.

Sample:
“Be what you would seem to be — or, if you’d like it put more simply — Never imagine yourself not to be otherwise than what it might appear to others that what you were or might have been was not otherwise than what you had been would have appeared to them to be otherwise.”