Intrucat nu mai fusesem pana acum la un show culinar m-am decis ca Adi la Casa Latina este un moment propice. Astfel, la ora 8 fix m-am prezentat insotit de my significant other (in continuare denumita generic Prietena) cu papilele si stomacele pregatite de festin.
Intrucat am fost cuminti si-am facut rezervare (nu cred ca se putea altfel) am primit cadou o masa fix langa usa (deh, doar doua persoane…). Plini de resemnare ne-am asezat si am cerut un meniu…
Dupa marele concert al divei pop de aseara am auzit mai multa lume care s-a plans. Asta nu e ceva grav, plangareti sunt peste tot. Dar am auzit si multa lume pentru care asta a fost primul concert din viata lor. Si lume destul de varstnica (>= 30 cel putin). Si aici e problema…
Un concert e cea mai misto chestie la care poti sa participi. Nimic nu se compara cu ascultarea muzicii care iti place direct de la… sursa. Nimic nu se compara cu a topai / a te legana / a da din cap pe muzica aia impreuna cu alte sute / mii de idioti care au dat bani pe bilet sa faca acelasi lucru. Sa canti odata cu formatia, sa urli dupa un bis, sa simti abdomenul vibrand din cauza basului…
Familia nu mi-a inoculat hobby-ul asta al concertelor, in parte pentru ca nici ei nu prea frecventau, in parte pentru ca au considerat ca am alte prioritati in viata. In liceu obisnuiam sa ma duc cu prietenii la concertele alea gratis pe care le organiza ProFM la Keoke, ajungeam cu ultimul metrou seara acasa plin de praf si noroi, cu hainele rupte dar in culmea fericirii (si nici macar nu consumam alcool pe vremea aia 
). In ultimii ani mi-am permis mai mult sa ma duc la diverse prestatii live, de la Bestfest la Madonna, de la Gogol Bordello la Massive Attack. Am avut chiar surprize placute ducandu-ma la concerte ale unor trupe pe care nu prea le ascultasem – Franz Ferdinand, Placebo, Muse… Adrenalina cauzata de prestatiile astea m-am facut sa plec de la concert fan declarat al lor. Ce este mai interesant este “fauna” de la aceste concerte: am vazut oameni absolut normal tipand si cantand la Killers, batranei la Motorhead, rockeri la Moby si, poate cea mai misto priveliste, un metalist pletoso-barbos-burtos-cercelos dand din cap frenetic pe Karmarcoma celor de la Massive Attack. Asta m-a facut sa cred ca muzica nu este singurul lucru care aduna turma la un concert – este energia momentului, sunt cele doua ore in care te manifesti fara sa fii privit ca un ciudat, in care canti fara sa deranjezi vecinii… Sunt doua ore in care intelegi ce inseamna sa traiesti muzica.
(Acest post este scris cumva ca un raspuns la postul asta. Si la faptul ca_concertul divei a fost mediocru).
Sunt intr-un acut writer’s block. Nu am pic de idee ce-as mai putea sa mai scriu, asa ca imprumut idei de la altii .
Arhi se intreaba de ce oare dai un salariu pe un kil de cirese (dupa care o baga p-aia cu “‘re-ati ai dreq da tarani bogati si nehaliti, muri ba” dar in fine, asta ne intereseaza mai putin). Acu’ mi-aduc aminte de o poveste auzita acum vreo saptamana de la mama…
…mama care avea o cunostinta care, calcand adanc intr-un cacat, a mostenit o livada. Ca tot omu’ care se vede cu livada dar nu stie despre ea decat ca “e cu pomi” a socotit ca s-a ajuns si ca o sa o duca regeste d-acu incolo. Ca deh ! businessul de fructe pare profitabil din exterior. Continue reading
Da, am fost la concert. Lume puhoi. Intrarea pe gazon s-a facut printr-o poarta mica mica mica. Asta n-ar fi fost o problema daca pe acolo nu s-ar fi facut si iesirea. Anyways, scurt si la obiect ca am treaba:
Overall mi-a placut. Basul a fost ENORM de tare (wtf ppl, chiar nu aveti nici un sunetist printre voi ?) ceea ce facea plamanii sa vibreze in tine. Si asta nu e un lucru bun.
Pe partea usor negativa… A fost primul concert la care am fost pe Cotroceni si nu pot sa zic ca e o locatie extraordinara. Din pacate tot acolo o sa fie si urmatorul concert la care ma duc (de fapt… nu chiar urmatorul ca ma mai duc si la Massive Attack inainte) – dar ce conteaza, up the Irons !!
PS: Oh yea, teh bogfarter are poze.
Later edit: …si nu ma lasa sufletul sa nu spun de business-ul pe care l-am facut vanzand saci de gunoi cu care ne treziseram ca n-avem ce face. A fost un concert profitabil
In mod normal chiar nu comentez ce scriu altii prin blogurile lor. Nu-mi sta in fire. Fiecare e liber sa se exprime cum vrea si cum ii place si cum ii e lui bine si cum e pe placul “enoriasilor” lui. Ca de exemplu “Teh Blogfarter ™” care zice si el intr-o doara ca nu se duce la Metallica. Asta e, chiar nu intereseaza pe nimeni ce face el, interesanta e gasca (,) care s-a apucat sa comenteze.
Pana acum sunt douaj’de insi din care 2-3 zic “ok, ma duc, is faini, why not ?” si restu au vechea placa ca Metallica nu mai e ce-a fost, formatie de doi lei, formatie pentru copii, ca n-am mai scos un album ca lumea de mult (retineti sublinierea); si blogfarter baga intr-o insemnare mai veche ca “Metallica nu mai e ce-a fost” etc. etc. etc. Pe de alta parte, toata gasca ridica in slavi (prin alte posturi) trupe matusalemice precum ar fi Rolling Stones, Zepp si altii ca ei care n-au mai scos un album de mult punct. Si chiar daca l-au scos (Stones parca) a fost fix degeaba. Si ce daca Metallica au fost aia care au dat in gat napster ? Daca nu erau ei erau altii. Si ce daca Metallica nu a mai scos un album ca lumea din 91 ? Aratati-mi unii din generatia lor care au scos. Sunt BATRANI oameni buni. Muzica lor a inaintat in varsta odata cu ei. Luati Maiden de exemplu – comparati The Number of The Beast cu A Matter Of Life And Death; “new wave of british heavy metal” pur vs. ceva ce multi au catalogat “cu influente progressive”. Vreti trupa sa cante peste 10 ani la fel ca-n prima zi ? Bagati Running Wild baieti – Under Jolly Roger suna fix ca Blazon Stone (si sunt la vreo 6 ani diferenta) si ambele sunt boring. Da, ok, dai din cap dar pentru unii muzica inseamna un pic mai mult.
Revenind la Metallica – Load, Reload, blabla, yeah, they sucked, dar tot aduna stadioane intregi la concerte (hei, stiu oameni carora le-a placut Load). S-au vandut douash’cinci de mii de bilete la concertul din seara asta si cred ca asta spune ceva – ca fanii vin – vin pentru Master of Puppets, vin pentru One, vin pentru Battery, vin ca sa vada ce le placea parintilor lor (ca unii care dadeau din cap cand a aparut Master sunt acum parinti), vin sa asculte muzica, sa vada show-ul…
Eu ma duc. Ma duc pentru ca n-am fost cand au fost (nu mai stiu de ce) si pentru ca-s curios. Si pentru ca e pe agenda mea de “spectacole” de anul asta. Ma doare fix in pix ca or sa cante si petarde, d-aia exista chioscurile cu bere (KillMe, dai si tu o bere trezita).
Oh, si inca ceva… E showbiz, that’s all that is. Si oamenii astia vand muzica la fel cum au vandut-o si alti zei de-ai carcotasilor (Stones, Zepp, Doors etc). Cine zice ca face muzica “nu pentru bani” e un ipocrit. Sau Ada Milea. Dar ea nu face muzica. Ea “se exprima”.
Inca de cand am fost in Munchen am tanjit dupa o bere in acel locas de cult numit Hard Rock Cafe. Intrucat timpul limitat nu mi-a permis acest lucru am asteptat rabdator sa se deschida “sucursala” din Bucuresti. Si s-a deschis… Continue reading
