Si cum veneam eu alene pe soseaua Pantelimon, cu gand sa ajung acasa si sa-mi vad de filmu de duminica seara, iata ca Dacia din fata mea da semne de moarte si se opreste. Franez usor, dau semnal, ma uit in oglinda sa nu vina nimeni pe banda din dreapta si… jdaaaaang! parbrizu se umple de stele verzi, ponei roz dansau in fata ochilor, intunericul d-afara se face si mai intuneric, timpul se dilata, lumina se curbeaza, spatiul se contracta si de ce pizda ma-tii n-ai belit ochii in fata cand abia ai plecat de la stop pe banda 1…
Masina se goleste de pustime, maxim 20 de ani bucata si cacati pe ei de sperietura. Ma dau jos, ma uit la spatele odorului meu (odoru mai mic – masina) si-mi zic “eh, nu-i grav”. Ma aplec un pic sub ea – e grav. Ma duc la gloata ce statea in juru masinii. Soferu ma ia de departe cu glas plangaret “seeefuu imi pare raaaaau seeefuuu”. Oftez si zic “ce facem ma, toata lumea franeaza numai tu mai cu mot ai tinut sa-mi faci pulbere bara mea nou nouta”. Copilu mai avea putin si plangea cand a inceput sa se uite mai atent la masina lui a caruit bot frumos, ascutit, de Focus, a fost redus la un bot anost si plat de Tico. Trag masina mai aproape, ii cer un numar de telefon, il iau la bani marunti – permis? RCA? Slava Domnului, are de toate.
Nu sunt un om incrancenat, iar de obicei incerc sa vad partea buna a lucrurilor – putea sa ma loveasca si mai rau sau, (cine stie?) sa conduca un camion, nu un Ford Focus. De aceea am lasat in plata domnului Politia, oricum nu ma ajuta cu nimic sa ia baiatu amenda si sa completez un maldar de hartii pe care oricum le completam la “amiabila”. “Hai",ii zic,”te sun mai incolo sa-ti zic cum facem…”
Astra Asigurari are un singur centru permanent de constatari – pe Armeneasca 3. Restul sunt imprastiate prin toate cartierele capitalei pe la diverse service-ul, deschise prin rotatie cate unu in fiecare zi a saptamanii. Luni dimineata la ora 9 jumate eram la minunea de centru de constatari, inghesuindu-ma sa-mi iau si eu niste formulare. Dupa ce-am completat asiduu l-am asistat si pe colegul meu de suferinta, care era la prima experienta de genul asta. Sa ai permis de trei zile si deja un accident la activ – nu-i rau, nu-i rau deloc. Am dus formularele la receptie. Am primit un bon. Pe bon scria B19. Pe panou scria ca la constatare sunt P4, P5, P6 si se pregatea P7 (P vine inainte de B, pentru ca aia cu P au programare facut pa internet si au Prioritate gen). S-a facut ora 11. Apoi 12. Apoi 12:30, ora la care nu se mai elibereaza bonuri pentru ca… nu mai e loc in ziua asta (cred ca ajunsesera pe la B40). Apoi 13. Apoi 14. Pe la 14:15 vedem cum pe ecran apare… “A fost preluat bonul B19 la biroul nr. 8”. Uraaaaaaaaaaaaaaaaa… am dat navala in birou si-n 25 de minute conduceam in drum spre casa, cu programare pentru service deja facuta.
Sa socotim: ne-a luat circa… 15 minute sa completam formulare. Ne-a luat 5 minute sa stam la coada sa le depunem. Ne-a luat 20 de minute pentru constatare (cu tot cu poze). Total 40 de minute utile si 4 ore asteptare… Eficienta la maxim.
Fun fact: cand semnam ultimele hartii un agent de constatare din birou face o remarca: “Bai da’ ce e atat de liber azi, am ajuns doar la numarul 25?!”. Muriti, ba!
) si ca pe mine ma intereseaza siguranta mea.
