Tag Archives for Aberatii diverse

Nu, nu, nu vreau…

Da, stiu, vine ziua mea… Nu, nu vreau nimic. Nu, chiar nimic nimic. Da, o fi ceva ce-mi doresc dar nu cred ca… Da ma, da, este dar nu poti sa-l cumperi. Eh rahat, nu, nu vreau nimic. Ete na, sex, ce sa fac cu el… Nu, nu vreau de ziua mea chestii de bucatarie… Sunt atat de maniac incat vreau sa le cumpar singur. Da, da, singur. Nu, chiar nu vreau sa-ti zic exact modelul, imi place mie sa le cumpar. Nu vreau ma bani, bani am si eu, ce mama dracu… Da, pace in lume, lol. Nu ma, nu, kkt, ai vazut tu vreodata pace in lume? In ce carte de istorie ai citit tu ca “[...]si atunci a fost pace in lume”. Da, scrie in Biblie ca O SA FIE! Cand o sa murim toti. Da, lol, jesus… Bai da, ma gandeam ca doua dvd-uri cu jocuri de care nu m-am atins ca n-am calculator pentru ele dar e scump ma… Plus de asta nu sunt sigur ca am timp sa ma joc. Cum frate alcool? Mi-a ajuns in pana mea cat am baut anu asta, vreau sa ma las. Da, mai beau cate un “on the rocks” din cand in cand dar nu… nu, nu de genu ala. Petrecere? Iar multa lume ma, mai lasati-ma-n pace. Mai lipseste sa zici party in Vama Veche si ti-am inchis… Da, ceva de chitara, cum sa nu – timp sa cant la ea :) ). Si ceva chef. Da, si de foto la fel – timp sa fac poze. Si ceva inspiratie. Da, si ce daca am pisica. Da, as vrea ceva pentru ea – alt stapan. Sau mai multa rabdare pentru mine, nu stiu. Ahahahah, da, aia a fost foarte tare. Da, lol, m-am kkt pe mine cand am vazut oamenii aia in casa, nu stiam ce cauta acolo. Daa, ala a fost misto. NU, NU MAI VREAU! N-auzi ca m-am saturat de petreceri? Haine. Hm. Nu ma, nu, ce haine? Nu-mi trebuie. Ceva de laptop, da, lol, adica unu nou :) ). Dac-ai fi tu cine? Ah… Nu stiu frate, sa-si rezolve toti problemele… sau sa-si dea seama ca nu le mai trebuie nimic, au tot ce vor. Pai nu? Pai uita-te si tu in lume, noi traim bine, pana mea! Nu, nu e rau sa visezi, dar visele-s vise frate… Si io visez la femei dar dimineata nu mai sunt. Da, lol, naspa… Hahaha… Tare.

…

Ba deci nu stiu, chiar nu stiu ce sa zic… Nu vreau nimic in mod special. Baga si tu banalitati d-astea, o trusa de ras, un aftershave… Ca de cand cu wishlisturile astea folosesc numai aparate de ras de unica folosinta ca nu-mi da mana sa-mi iau trusa de ras :) )… Da, numai dezodorante mai cumpar lol. Bine ma, hai ca mai vorbim, vedeti si voi… Ah, ah, stai, sa nu uit… Daca intreaba colegii, vreau un mouse din asta ca e misto tare. Da ma, e foarte misto. Plus ca chiar imi trebuie mouse de laptop. Bine bine, hai ciauz! ne auzim la anu pe vremea asta…

Each another’s audience…

Becurile puternice din jurul oglinzii ii inundara figura ridata si obosita. Isi apropie oftand nasul de suprafata lucioasa inspectandu-si albul ochilor brazdat de vinisoare rosii. Apuca paharul de pe masuta si sorbi din el cu pofta. Tranti paharul la loc si asculta un moment clincaitul cuburilor reci plutind in lichidul roscat. Pufni pe nas apoi isi intoarse fata la oglinda.

Privea imaginea din oglinda incercand sa se detaseze de propria figura. Detesta momentele cand ramanea singur cu oglinda. Avusese de multe ori tendinta sa-si repeada pumnul in ea, sa urmareasca cioburile taindu-si drum in carne, sangele tasnind… apoi, cu un ranjet sardonic pe fata si-ar fi lins darele rosii de pe maini, ar fi deschis usa cu un sut si ar fi plecat fara sa se uite in urma. Lasitate? Devotament? Pasiune? Niciodata nu si-a dat seama ce-l oprea exact cand strangea pumnul sa-l repeada in propria figura ce se uita tamp la el…

“ZECE MINUTE!” anunta vocea de dupa usa, insotita fiind de o serie de batai in placajul firav.

Oare cum o fi publicul in seara asta? Ieri a fost un succes fulminant. Aplauze. Rasete. Flori aruncate. Ii avusese pe toti in palma. Ca in fiecare seara. Zambi amar si deschise cutiuta cu pasta alba. Ca in fiecare seara incepu sa manjeasca fata obosita, sa acopere oboseala cu odihna, sa picteze un zambet luminos peste colturile lasate ale gurii, sa-si lumineze ochii tristi cu lichidul din pahar…

“CINCI MINUTE!”

De cand Dumnezeu facea asta? Nici el nu mai stia. Mai rau de atat i se parea ca uitase de ce o face… Isi iubea personajul si, in aceeasi masura, isi ura sinele.  Ura sa se holbeze in oglinda, sa-si vada adevarata fata, sa vada cei patru pereti intre care isi ducea existenta, sa vada cutiutele cu farduri, perucile, costumele multicolore. Toate acestea il sufocau, il faceau sa se inchida in el, sa urle in liniste, sa sparga cu gandul sticla de perete… In fiecare seara incerca sa traga de timp, sa lungeasca spectacolul, inventa glume noi, jonglerii, orice numai sa nu se intoarca in cusca lui de lemn. Publicul obosea, radea din ce in ce ma rar ca apoi, obositi, sa plece. El ramanea singur uitandu-se la scaunele goale pana cand ultimul reflector lasa intunericul sa inunde sala si-l trimitea inapoi in fata oglinzii…

“DOUA MINUTE!”

Se uita la noua figura. Un zambet larg, sprancene ridicate, ochi stralucitori. Haine vesele, culori vii. Se uita lung la colectia de nasuri rosii identice. Alese unul si-l piti in podul palmei… Intotdeauna le-a placut trucul asta. Privi paharul unde cuburile de gheata se topisera amestecandu-se cu continutul uleios. Arunca lichidul in fundul gatului, lasandu-se cuprins de caldura arsurii…

“UN MINUT. A VENIT VREMEA, SA MERGEM!” se aude de afara…

Slobozeste un hohot de ras dement, stinge lumina si iese trantind in urma lui usa de placaj…

Finut, de sarbatori…

Ba… Baaa… Baaaaaaaaa… dati-o naibii de treaba… stau si eu la masa cu familia, cu cozonacu in gura, cu vinu in pahar si apar stirile de pe antena care incep cu o fetita de 4 ani care are cancer la creier si probabil n-o sa prinda anu urmator… Dati-o incolo de smecherie, inteleg, plange lumea de Craciun dar se mai si bucura frate !

Hai digestie usoara romane !`

Login…

Facebook, twitter, hi5, yahoo… Socializam online. Socializati socializati socializati. Socializam online de la birou, putem sa stam peste program acu, ce nevoie avem de prieteni, avem prietenii nostrii aici in cutia plata de pe birou. Au nume, au fetze, au “profile”, au alti prieteni, ne fac cunostinta cu ei, stim ce carti au citit, ce filme au vazut… Viata voastra personala e acum in cutiile mari si negre legate cu fire. Puneti mana si munciti. Oricum prietenii vostrii sunt tot acolo…

Eu zic ca e o cospiratie.

(Inspirat de aici).

Soundtrack

Sa consumam, zic…

Oamenii trebuie sa consume. Asa merge lumea, nu se poate altfel. Omul trebuie sa cumpere, sa foloseasca, sa arunce, sa cumpere din nou. Fara ciclul marfii in natura economia mondiala s-ar duce de rapa. Cand omul nu mai are bani sa cumpere bancile sunt fericite sa-l imprumute (si sa cauzeze niste crize mondiale dar nu despre asta e vorba). Uite asa toti prosperam. Continue reading →

O pilda…

(Auzita azi dimineata la radio)

Un caine se plimba pe strazi cand ajunge nas in nas cu o oglida. Imediat dadu urechile pe spate si incepu sa maraie la confratele cu care daduse nas in nas si care parea sa aiba aceleasi intentii. Dupa cateva momente de amenintari ataca feroce incercand sa-si biruiasca rivalul care se dovedea si el pe masura. Lupta dureaza pana cand oglinda se sparge si cainele se prabuseste plin de sange printre cioburi…

Daca la vederea celuilalt caine s-ar fi bucurat si ar fi dat din coada intalnirea lor ar fi fost plina de bucurie si ar fi ramas prieteni…

To DSLR or not to DSLR…

Sunt pasionat de fotografie. Imi place sa surprind momente. Incerc de fiecare data sa privesc lucrurile altfel decat altii. Iubesc lumea vazuta in ultrawide. Am bagat bani in “scule” pentru ca mi-am dorit si acum ma simt implinit ca am “posibilitati  de creatie”.

De aceea nu sunt foarte de acord cu ce zice baiatu asta. Decat sa las un comentariu lung si sa-i spamez blogu mai bine il “tratez” aci: Continue reading →

Behind every Sunday…

…there’s something I hate.

Cu ochii impaianjeniti de somn, stomacu gol si privirea sticloasa imi croiesc drum prin prima zi de munca dupa saptamana de concediu de amenajare. Cu gandul la sifonieru montat aseara pe la 21:30, la biroul, comoda, turnu de cd-uri si corpul de rafturi care au ramas nemontate (deh, mi-a trebuit IKEA) incerc sa-mi vad de treaba care ca de obicei trebuia terminata ieri. Incerc cu ultimele puteri sa-mi reactivez creierul care a ramas in modul “munca bruta” si nu mai are idei de codat. Imi trebuie un concediu linistit de somn si liniste.

Cu mintea la saptamana tumultoasa care a trecut incerc sa trec peste ziua asta si sa ajung… acasa.

PS: O colega m-a felicitat ca am slabit. I-am zis sa nu incerce cura mea :)