Category Archives for Romania – tara mea de vis

Peisaj rural cu cetateni la vot…

Doamna de la birou imi intinde doua declaratii “pe propria raspundere”. Deh, sectie speciala, semnam acte… Orice formular la care nu dau TAB intre campuri si nu apas “Submit” la sfarsit imi pune probleme mari de gandire, asa ca incerc sa ma concentrez sa scriu frumos. Langa mine o grasana cu o plasuca de paine da si ea buletinul in schimbul a doua formulare.

- Dar de ce nu le dati sa le completam afara va rog ?!
- Pai, stiti, aici sunt camerele si…
- Da, da… Da’ ce dom’le, cenepeu nu era d-ajuns ? De ce trebuie si seria si numarul ? Si-asa nu faceti nimic cu ele…
- … (oamenii de la mese au fost destul de destepti sa nu raspunda)
- …si-asa nici nu stim ce e cu sectia asta. Ce-i cu sectia asta ? Unde scrie de ea…
- S-scrie afara doamna, sectia speciala, aici voteaza cetatenii din alte localitati.
- Si de ce dom’le tocmai asta ? Unde scrie ca aici…
“Presedinta sectiei de votare” (care pana atunci a vorbit la telefon) ia atitudine:
- Este decizia prefectului doamna. E afisata la primarie. Un pic mai in spate, peste drum
- La primarie, ha ?
Umflata scoate carnetul de alegator.
- N-nu mai primim carnete de alegator, ne trebuie cartea de identitate
- De ce dom’le ? Eu nu vreau sa-mi puneti mie stampila pe buletin
- Doamna, nu prea putem sa inventam asa legi cum ne place… Toata lumea da buletinul…
Presedinta se ridica de la biroul ei si se alatura petrecerii:
- Doamna, trebuie sa ne aratati cartea de identitate. Fara ea nu va dam buletine de vot.
- Ce dom’le ?! Eu nu vreau stampila pe buletinul meu. Unde scrie ca trebuie sa va dau buletinul ?
- In lege doamna…
- Ce lege dom’le, ce lege ?!
- Uitati, aceasta, zice presedinta si insfaca un teanc respectabil de foi de pe masa
Balena beleste ochii (sau cel putin asta cred ca facea, altfel nu-mi explic pauza, eu ma chinuiam sa-mi dau seama in ce data suntem ca sa scriu in formular) si zice hotarata:
- Da, am s-o… am s-o citesc si eu sa vad…

Am stampilat si am plecat. Afara era un soare caldut. Niste catei se zbenguiau prin parc.

Miresme de vara (compunere)…

E vara. In jurul meu pute. Cand ies din casa pute a parfum si fum de tigara. In fata blocului pute a praf. Pe alei laturalnice, in drum spre bulevard, pute a hoit. A hoit si a cacat si a plante transpirate. Pe bulevard pute a gaze de esapament. Langa fabrica V*l P*tar pute a paine. Spre “Big” pute a gunoi. Apoi a pepeni stricati. Pute a gunoi lasat in pubela la soare. Trec pe langa taraba din poarta cimitirului – pute a tamaie. Imediat incepe sa puta a pişat. Ajung la constructia megalitica din piata. Pute a oameni – a transpiratie, a deodorante indoielnice, a RATB. Spre statia de metrou pute a shaorma. Pute a cersetor, a pensionar, a mancare stricata. In metrou pute a sudoare, a vagon de personal de clasa a doua, a ceapa, a parizer, a salam. In statie la Pipera pute a patiserie, afara pute a praf, a ciment, a gunoi. In lift e cald, pute a patru parfumuri amestecate, in birou deschidem geamul sa intre aer “curat”… incepe sa puta a tutun copt.

Ce frumos e vara in Bucuresti…

Romanii si cutremuru…

Ei bine da, a fost cutremur. In sfarsit s-a mai intampla ceva si pe la noi. De data asta cel mai bun vecin al nostru a zguduit un pic plajele ca sa sperie scuipatorii de seminte.

Ma rog, nu asta e subiectul. Cica timp dupa fapta s-a intensificat traficul in retelele mobile cu 30 de minute (zice stirifierbinti). Sunt curios ce naiba au oamenii de vorbit dupa un cutremur, mai ales dupa unu d-asta mititel. “Mama esti bine, vezi ca vine o replica” ?! “Coaieeeeeeeeee a fost cutremuuur baaaaaaaaaaaaaaaaa” ?! “Hahaha ai simtit ba ? Mama ce m-am speriat !” ?! Eu inca sunt surprins ca n-a iesit lumea in fata cladirii la tigari si cafele. Ca de cutremur, asa…

Blonda de la turism…

(panseu iscat de faptul ca dupa ce au dat de pamant cu o tanti de la “tineret”, clasa politica isi arata coltii catre “turism”)

Lumea romaneasca e extrem de imbecila. Tot poporu vrea s-o dea jos pe Leni de la Turism. Ba, nu stiu altii cum sunt, dar eu mai degraba prefer sa ma reprezinte pe la targurile de turism o blonda “buna” decat vreun dinozaur libidinos care nu stie sa lege doua vorbe.

Sex sells, oameni buni!

Ce te costa sa fii civilizat…

Bulgaria este o tara primitiva. Carduri se primesc doar pe alocuri, vanzatorii nu vorbesc engleza, drumurile sunt prastie, satele saracacioase, mafia in floare… Cu toate astea, citind azi dimineata un articolas despre conditiile in care se “distreaza” familistul roman aflat in concediu pe litoralul nostru drag, n-am putut sa nu ma gandesc ca suntem cu vreo 10 ani in urma lor.

Plaja bulgareasca e curata si ramane curata toata ziua. Niste oameni se plimba cu o galeata in mana toata ziua si aduna gunoi. Sunt cosuri de gunoi din 50 in 50 de metri. Pe plaja bulgareasca se gasesc oameni si atat. Nu caini, nu pisici, nu sobolani, nu ATV-isti (ok, am vazut un biciclist, dar era seara). Pe plaja bulgareasca sunt umbrele, sezlonguri, iar umbrelele au scrumiera. Pe plaja bulgareasca sunt terase cu muzica in surdina si chelneri foarte amabili cu toata lumea.

La noi de ce plaja e o cocina ? De ce se dau cocalarii cu ATV-ul pe nisip ? De ce arunca mitocanii mucu’ de tigara in nisip ? De ce scuipa nevertebratii seminte pe plaja ? De ce urla muzica la terasa ? De ce ma, de ce ?!

Hypermarkets are evil…

In cadrul programul “Gateste-ti pentru la serviciu” am ajuns la capitolul “macaroane cu branza”. Nu orice macaroane cu branza ci “mac ‘n’ cheese”-ul american (va dau reteta cand o sa-mi iasa ca lumea :) ). Pentru asta imi lipseau doua ingrediente destul de importante – mac-ul (adica macaroanele – si nu orice fel de macaroane ci din acelea scurte si rasucite) si cheese-ul (si nu orice cheese ci Cheddar cheese). Dupa o raita fara speranta pe la Mega Image am hotarat ca trebuie sa fac acel lucru insuportabil pentru mine: sa merg la hypermarket. Si ce-i mai aproape de noi si nu e Carrefour ? REAL ! Sa recapitulez: imi trebuia Cheddar Cheese si macaroane.

Intram in hardughie. First stop: mi-aduc aminte ca “mi-ar trebui si mie vreo trei dvd-uri dual-layer”. Zis si facut, pun in cos. Ah, dar stai… Mi-as lua un deodorant ca tot sunt aci. Facut si asta. Scarta-scarta cu cosul pana la “Baaaa, da’ langa macaroanele alea nu merge un vin ?”. Luam si o sticla de vin alb. Prietena zice … “Da’ o vodca cu Fanta de cand n-am mai baut.”. Luam vodca. Luam Fanta. Scartaim in continuare cu cosul… ajungem pe langa peste. “Ce-ar fi sa facem niste peste in week-end… ?!”. Sase pastravi au ajuns la noi in cos (si apoi in congelator). Moving on… Raionul de branza. Rafturile pline cu tot felul de specialitati. Cheddar – de un singur fel, mioritic de-al nostru. “Nuuu, se poate, mergem la aia care dau la calup, sigur au”. La “calupuri”… “Nu va suparati, branza cheddar aveti ?” “Geta ?!” “Cheddar !” “Ceda ?!” “C-h-e-d-d-a-r  !!!” “Nu. Adica… eu nu-mi aduc aminte numele”. Bine ca aveau acum doua feluri de raclette. De-al naibii n-am luat ! I-am luat prietenei cadou un amestec dubios de branza cu somon (deh, 1 iunie). “Dar maine… nu facem niste hamburgers ?!”. Cum sa nu, iau si o casoleta de pulpa de vita (o sa povestesc si de reteta asta odata). Si daca facem hamburgers… ne trebuie chifle. Luam si chifle. Dat totusi… cheddar ? Ma duc la raft, iau acel cheddar neaos d-al nostru si plec un pic dezamagit. Am gasit macaroane dupa niste scotociri. Am mai luat si o punguta de piper alb, sa fie… La casa – mai nimeni. O tanti ia produsele la bipait – 305 lei. <shock !>. Platim, plecam (usor perplex). Venisem dupa o branza si niste macaroane.

Ajuns acasa am constatat ca nu mai aveam unt. Cel putin nu destul. Neavand unt nu prea a iesit mult sos. Neiesind mult sos macaroanele au fost mai mult manjite. Pe langa asta branza aia “cheddar” era un cascaval nenorocit.

Huo, muriti ba !!

De ce-s ciresele scumpe ?…

Sunt intr-un acut writer’s block. Nu am pic de idee ce-as mai putea sa mai scriu, asa ca imprumut idei de la altii :) .

Arhi se intreaba de ce oare dai un salariu pe un kil de cirese (dupa care o baga p-aia cu “‘re-ati ai dreq da tarani bogati si nehaliti, muri ba” dar in fine, asta ne intereseaza mai putin). Acu’ mi-aduc aminte de o poveste auzita acum vreo saptamana de la mama…

…mama care avea o cunostinta care, calcand adanc intr-un cacat, a mostenit o livada. Ca tot omu’ care se vede cu livada dar nu stie despre ea decat ca “e cu pomi” a socotit ca s-a ajuns si ca o sa o duca regeste d-acu incolo. Ca deh ! businessul de fructe pare profitabil din exterior. Continue reading →

Unii oameni e destepti…

Sa zicem ca e 9 seara si tu dai talpa la Dacia ta prin comuna ca deh, ai si tu, ca omu, treaba. Sa zicem ca la un moment dat, pe o bucata de drum cam fara lumina,  te intalnesti cu doi biciclisti care coboara regulamentar o panta, pe marginea contrasensului tau. Tu ca un cretin ce esti ce poti sa faci ca sa le atragi atentia ca “ba, ferea ca trece io” ? Bagi o faza lunga ca sa nu mai vada ai dreq calareti de biciclete pe unde merg. C-asa te-a invatat ma-ta acasa…

Cum e sa vii luni dimineata in Bucuresti…

“Nu frate, eu nu dau atata pe un apartament. Lasa ba, mai bine fac credit mai mare, imi fac casa – casa pe pamant. Am gasit niste teren misto la Tancabesti”. Si si-a facut. El si alti ‘jde mii de indivizi. Cred ca variaza totusi comuna.

Consecintele celor de mai sus sunt minunate – lunea dimineata, incepand de pe la Saftica traficul se ciobanizeaza la maxim. Se consuma intens faza lunga (“Uite-l ba si pa puletele asta, a iesit la plimbare. Misca baaaa, laaampa, baaa !”) ca intarzie chewbanu la munca, se consuma intens claxonu (dupa ce puletele a indraznit sa nu sara de 80 in localitate in ciuda xenoanelor din luneta; ce nu stie neo-taranul este ca puletele are luneta jegoasa si nu se vedea prin ea decat niste lumina) ca deh, trebuie atentionati fraierii regulamentari care nu indraznesc sa sara de 80 in localitati.

Odata ce pasesti pragul capitalei incep sa se vada cei mai instariti care au populat selectele suburbii din zona Pipera – Tunari. Este promovat intens sportul pentru ca de la intrarea pe Sos. Pipera pana la rond la OMV ajungi mai repede pe jos decat cu masina. Asta din cauza celor multe stradute inguste de care ies diverse autovehicule de diverse marci si gabarite.

Cifre (pentru amatori): plecare din Cornu la 7:45; ajuns pe centura Ploiesti la 8:10; ajuns pe centura Bucuresti la 8:45; ajuns pe Bd. Dimitrie Pompeiu la 9:45. 

 

PS: Inainte sa plec ma suna al meu tata:
     “Baaa, v-ati trezit ?”
“Mhm, acu plecam”.
“Foarte bine ca eu nici la Otopeni n-am ajuns”.
Plecase de la 6