Cum se face mancarea
Mai tineti minte cand va ziceam ca ma mut ? Ei bine, am facut-o. Initial mi-am cautat eu un apartament prin blocul asta de la WordPress, colt cu Blogger, dar la un moment dat am zis ca pisica trebuie rupta si mi-am facut propria vila.
Asadar (rapait de tobe !) doamnelor, domnilor, domnisoarelor… Va invit in noua mea bucatarie – La Bucatarul Vesel.
Avem retete, avem poze, avem de toate. Pofta mare.
De vreo doua zile am decis să mă mut. Am studiat terenul, mi-am ales locul, ieri am chemat camionul sa-mi ia lucrurile necesare şi sa le duca in noua casă…
Oh, dacă vreţi sa-mi scrieţi sau să învăţaţi să gatiţi cât de cât – http://bucatarulvesel.wordpress.com
Nu sunt un creator de mancaruri. In toata viata mea din bucatarie nu cred ca am *creat* ceva, pur si simplu am citit reteta, am urmat reteta, am combinat reteta cu alta… dar niciodata nu am pornit de la zero. Pur si simplu nu e genul meu. Asa se intampla si cu reteta de fata – nu am creat-o eu. Am vazut-o la Jamie Oliver cand eram in cautare disperata de a gati ceva… de regim. Dupa episoade intregi de miel, porc, vita, spaghete cu chiftele si mozzarella (aici precipitatiile din gura mea au atins apogeul, in mod sigur sacrific o masa de dieta pe asa ceva) a aparut aceasta… amestecatura (ok, sa-i zicem “salata”). Simplitatea prepararii ar face pe oricine sa exclame intr-un “doooh !” urmat de o palma peste frunte. A fost genul de salata la care am zis din prima clipa “Asa ceva trebuie sa fac ! Ma duc sa iau busuioc”. Partea buna este ca am gasit busuioc. Parte proasta este ca salata a prins din prima la “public” si busuiocul proaspat se gaseste atat de rar…
In ultima luna si jumate am dat in patima painii. Am facut tot felul de paine – alba, integrala, cu seminte, fara seminte, cu lapte, cu iaurt, crescuta, necrescuta…
Culmea painii a fost atinsa aseara, cand am zis sa umplu o paine cu… branzeturi. Am facut un pic de studiu inainte si… am purces.
Dupa vizita in… marea Elvetie am ramas cu gandul la toate fineturile pe care le-am mancat acolo si toate vinurile absolut delicioase pe care le-am gustat in cea mai neutra tara din lume (da, in Elvetia, in zona lacului Geneva, am gasit niste vinuri excelente). Intrucat cadourile sunt “sooooo last year” am decis ca nu avem o ocazie mai buna decat aniversarea noastra sa descindem intr-un local in care ne doream demult sa ajungem: Mica Elvetie.
(reteta a fost postata si aici asa ca puneti mana si votati !)
“Jolly, esti un carcotas fara pereche”, mi-am zis dupa postul asta. “De ce nu pui mana sa faci in loc sa-i critici pe altii ? Arata-le tu cum se face !”. Asa ca m-am gandit ca in dimineata asta sa prestez un mic dejun pe care nu l-am mai avut de mult: oua batute.
Cand lumea aude de oua batute se gandeste automat la omleta, ceea ce este un pic gresit. Cu toate ca se fac dupa acelasi principiu rezultatul final difera. Si-o sa vedeti de ce…
Carnea de pui (de gaina) este, pentru unii, aliment traditional. Schnietzel, sote, tocana, la gratar, la cuptor – pui, pui si iar pui. Este animalul cel mai mancat de pe glob, sunt lanturi intregi de fast-food care servesc numai pui (doh ! stiti si voi care), este mancarea preferata de regimo-fili (“un piept de pui la gratar va rog”), este prima carne care-o mancam ca bebelusi si este carnea care se da, tradional, la parastase.
Internetul geme de informatii despre carnea de pui – cum se prepara, cum se mananca, ce contine… Articolasul asta nu este “inca un ghid pentru gatit puiul” ci este experienta mea proprie cu soiul asta de carne, cel mai usor de gatit dupa parerea mea. N-am sa zic despre cat de hranitor e, cat de sanatos e, cate calorii are si alte aberatii. Las asta in seama “specialistilor” mai invatati in ale bucatariei decat mine. Continue reading
In ultima vreme am constatat ca a devenit absolut nerentabil sa mai mananc la pranz prin jurul firmei. La cantina Connect – dupa cum ti-e soarta, Yuppies (langa Snack Attack) – scump si aglomerat (desi mai bun ca la Connect). De sandwitch-uri mi s-a luat cu toate ca ma mai apuca ocazional pofta… asa ca m-am hotarat sa vin cu mancare in traista. Si un fel de pe lista a fost…
Mi-am dat seama ca nu-mi place painea facuta de masinaria asta. La inceput mi-a placut, nimic de zis, fara bataie de cap, pui 400 ml de apa, niste sare niste zahar, faina si drojdie si ta-daaaah, paine ! Cu toate ca painea tine destul (cca. 4 zile si tot e buna) nu imi place. Nu stiu de ce…
Acestea fiind hotarate m-am hotarat sa revolutionez modul de a face paine asa ca m-am transformat in micul brutar. Primul pas e sa pun ingredientele in masina si sa o pun sa faca ALUATUL. Cand aluatul e gata (dureaza cca. 1 ora juma’) scot aluatul d-acolo, il intind frumos pe planseta si de-acolo il asez cum imi vine prin cap – in forma de cozonac, in painici mai mici, in chifle… Partea importanta acum vine, indiferent de forma in care l-am pus il mai las obligatoriu “la crescut” vreo 30 – 45 de minute, dupa care il bag la cuptor si dupa alte 45 de minute (maxim) – ta-daaah, paine ! De doua ori mai buna decat aia “out-of-the-box”
Iaca mi-a venit in cap sa impart cu cei aproximativ 50 de “unici” (conform dashboardului, lol) reteta de “Three Cheese Fondue”, poate cea mai simpla reteta de fondue existenta.
In primul rand trebuie sa stiti ca fondue este un fel de mancare “social”. Asta inseamna (pentru acei “ba, tarane” care nu-si dau seama) ca fondue este un bun pretext de a avea lume adunata in jurul mesei la un pahar de vin alb si indrugat diverse prostiidepanat amintiri. Continue reading
