Ce te costa sa fii civilizat…

Bulgaria este o tara primitiva. Carduri se primesc doar pe alocuri, vanzatorii nu vorbesc engleza, drumurile sunt prastie, satele saracacioase, mafia in floare… Cu toate astea, citind azi dimineata un articolas despre conditiile in care se “distreaza” familistul roman aflat in concediu pe litoralul nostru drag, n-am putut sa nu ma gandesc ca suntem cu vreo 10 ani in urma lor.

Plaja bulgareasca e curata si ramane curata toata ziua. Niste oameni se plimba cu o galeata in mana toata ziua si aduna gunoi. Sunt cosuri de gunoi din 50 in 50 de metri. Pe plaja bulgareasca se gasesc oameni si atat. Nu caini, nu pisici, nu sobolani, nu ATV-isti (ok, am vazut un biciclist, dar era seara). Pe plaja bulgareasca sunt umbrele, sezlonguri, iar umbrelele au scrumiera. Pe plaja bulgareasca sunt terase cu muzica in surdina si chelneri foarte amabili cu toata lumea.

La noi de ce plaja e o cocina ? De ce se dau cocalarii cu ATV-ul pe nisip ? De ce arunca mitocanii mucu’ de tigara in nisip ? De ce scuipa nevertebratii seminte pe plaja ? De ce urla muzica la terasa ? De ce ma, de ce ?!

Hypermarkets are evil…

In cadrul programul “Gateste-ti pentru la serviciu” am ajuns la capitolul “macaroane cu branza”. Nu orice macaroane cu branza ci “mac ‘n’ cheese”-ul american (va dau reteta cand o sa-mi iasa ca lumea ). Pentru asta imi lipseau doua ingrediente destul de importante – mac-ul (adica macaroanele – si nu orice fel de macaroane ci din acelea scurte si rasucite) si cheese-ul (si nu orice cheese ci Cheddar cheese). Dupa o raita fara speranta pe la Mega Image am hotarat ca trebuie sa fac acel lucru insuportabil pentru mine: sa merg la hypermarket. Si ce-i mai aproape de noi si nu e Carrefour ? REAL ! Sa recapitulez: imi trebuia Cheddar Cheese si macaroane.

Intram in hardughie. First stop: mi-aduc aminte ca “mi-ar trebui si mie vreo trei dvd-uri dual-layer”. Zis si facut, pun in cos. Ah, dar stai… Mi-as lua un deodorant ca tot sunt aci. Facut si asta. Scarta-scarta cu cosul pana la “Baaaa, da’ langa macaroanele alea nu merge un vin ?”. Luam si o sticla de vin alb. Prietena zice … “Da’ o vodca cu Fanta de cand n-am mai baut.”. Luam vodca. Luam Fanta. Scartaim in continuare cu cosul… ajungem pe langa peste. “Ce-ar fi sa facem niste peste in week-end… ?!”. Sase pastravi au ajuns la noi in cos (si apoi in congelator). Moving on… Raionul de branza. Rafturile pline cu tot felul de specialitati. Cheddar – de un singur fel, mioritic de-al nostru. “Nuuu, se poate, mergem la aia care dau la calup, sigur au”. La “calupuri”… “Nu va suparati, branza cheddar aveti ?” “Geta ?!” “Cheddar !” “Ceda ?!” “C-h-e-d-d-a-r  !!!” “Nu. Adica… eu nu-mi aduc aminte numele”. Bine ca aveau acum doua feluri de raclette. De-al naibii n-am luat ! I-am luat prietenei cadou un amestec dubios de branza cu somon (deh, 1 iunie). “Dar maine… nu facem niste hamburgers ?!”. Cum sa nu, iau si o casoleta de pulpa de vita (o sa povestesc si de reteta asta odata). Si daca facem hamburgers… ne trebuie chifle. Luam si chifle. Dat totusi… cheddar ? Ma duc la raft, iau acel cheddar neaos d-al nostru si plec un pic dezamagit. Am gasit macaroane dupa niste scotociri. Am mai luat si o punguta de piper alb, sa fie… La casa – mai nimeni. O tanti ia produsele la bipait – 305 lei. <shock !>. Platim, plecam (usor perplex). Venisem dupa o branza si niste macaroane.

Ajuns acasa am constatat ca nu mai aveam unt. Cel putin nu destul. Neavand unt nu prea a iesit mult sos. Neiesind mult sos macaroanele au fost mai mult manjite. Pe langa asta branza aia “cheddar” era un cascaval nenorocit.

Huo, muriti ba !!

Niste tarani in fata Reginei Mama…

Aseara am fost la teatru. N-o sa va plictisesc cu reviews, nu prea ma pricep la d-astea (dupa cum probabil ati mai observat ), tot ce pot sa va zic e sa va duceti sa vedeti “Regina Mama” – e frumos. Si nu e de ras cum se hlizea sala cand nu trebuia. In fine, voiam sa scriu despre altceva…

In general cand mergi la teatru ai mai multe ocazii sa-ti inchizi telefonul mobil. Prima ocazie – avem bun simt si ne  dam singuri seama ca la un spectacol (teatru, film, concert) telefoanele mobile sunt inchise. Nu toti suntem nascuti cu un atat de imens bun simt asa ca avem si a doua ocazie – odata ajunsi in sala o voce de tanti ne roaga frumos sa inchidem telefoanele mobile. Bun, sa zicem ca n-am auzit-o pe acea tanti sau am intrat in sala dupa ce ne-a rugat. A treia ocazie este cand in timpul spectacolului se aude primul telefon sunand si actorii fac si o gluma pe tema asta. Aici chiar ar trebui sa ne aducem aminte ca avem un telefon mobil (sau doua) si trebuie inchise. Dar daca in momentul culminant al piesei, atunci cand actorii isi expun sufletele in fata spectatorilor patrunsi de fiorul scenei, atunci cand se lasa linistea si se realizeaza tragedia momentului incepe sa-ti sune telefonul mobil inseamna ca meriti sa fii tarat afara, sa ti se infiga mobilu ala in cur, sa fii legat fedeles cu un sac pe cap si dus in suturi intr-o padure unde sa fii lasat sa mori in bezna. Românule !!

emagii de la rasarit…

“Buna ziua,
As dori sa anulez si eu o comanda facuta pe site-ul dvs. in data de 30 iulie 2008 (Numar comanda eMAG: 672815).
Produsele comandate nu mi-au fost livrate nici pana in ziua de azi, cu toate ca zi de zi am cerut “consultantului” dvs. de vanzari (dna. / dra. Marina Vacaru) un termen (estimativ macar) de livrare a lor.
Astept cu nerabdare returnarea banilor in contul meu.
Va multumesc si va doresc o zi buna”

Acest mail l-am trimis astazi catre adresa de mail de sesizari a emag-ului, dupa ce, in fiecare zi a saptamanii trecute, am trimis “consultantului” de vanzari un mail in care intrebam ce se aude cu comanda mea (daca va mai amintiti, am mai scris aici de chestia asta). Sunt curios cat dureaza sa-mi dea banii inapoi…

Online business. U’re doin it wrong…

In ultima vreme imi pare ca magazinele online de it si it-related stuff de pe la noi seamana cu alimentarele de pe vremea lu’ Ceao – produse pulazero. As trece peste faptul ca_”consultantii de vanzari” sunt p-afaristi, peste faptul ca viteza de reactie este sub limita legala, peste faptul ca au treizeci de produse intr-o categorie din care doar doua sunt pe stoc, 5 vin maine si restul “la comanda”. Toate astea poate le-as accepta daca AS GASI MACAR CEEA CE CAUT !

Sa-i luam pe emagi de exemplu. Am comandat doua chestii… minore. No rly, is chiar minore, se gasesc si la Unirii dar mi-a fost lene sa cobor din metrou in drum spre casa. Astept de 10 zile dupa ce o anume “Marina Vacaru – teh sales consultant or smth” mi-a dat un mail ca vin pe comanda de la furnizor. Sheesh ! Am inceput deja aplicarea tacticii “un e-mail pe zi”. I’ll keep you posted

Sa luam problema invers – caut un joc. Zelda Twilight Pricess pentru Wii ca sa fiu mai exact. Pe langa faptul ca ma lasa sa-mi fac consola region-free (deocamdata nu vreau sa ma bag s-o modez) este si un joc pe care… vreau sa-l joc. Ei bine… empty, gol, nimic, zero – pe nicaieri nu e in stoc. Unii zic “stoc 0″, altii zic “produsul a fost scos din catalog”. What the fuck, ppl ??!?!?! Vreau sa-l PLATESC si nu am unde. Un nene amabil mi-a dat un reply ca “[...] ne asteptam sa reintre in stoc in aproximativ 2-3 saptamani”.

Muriti, ba !

Flash flash flash…

Dragi colegi de trafic pentru care civilizatia e un concept cu totul nou – degeaba imi “dati faruri”; degeaba veniti pana in spatele meu cu faza lunga, degeaba claxonati, degeaba aprindeti orice luminita posibila in speranta ca ma dau la o parte din calea voastra. NU MA DAU ! Pana cand nu invatati ca exista un mod civilizat de a “da pe cineva la o parte”, adica puneti semnal stanga ba primatelor ! si o sa fiti surprinsi ca lumea se da, puteti sa muriti de apoplexie la 140 in spatele meu (hai, 160 cand nu mi-e lene).Sau sa depasiti in vreo comuna pe trecerea de pietoni cum a facut un retard aseara.

Muriti, ba !

PS: Am o ura speciala pe aia de tin mortis noaptea sa aprinda SI proiectoarele, ignorand faptul ca sunt PENTRU CEATA.

Un of…

(ganduri random despre locul in care traim)

Nu stiu cum si de ce dar n-am facut niciodata parte din acea categorie de oameni care dau vina pe Romania pentru toate cacaturile din viata lor. Nu am fost niciodata un fanatic care sustine ca traim intr-o mizerie crunta. Deja a ajuns un trend sa zici “traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul”…

Poveste cu o banca…

Nu stiu cum am reusit acum vreo trei ani de-am contractat un credit de consum la Unicredit (pe atunci Banca Tiriac). Mai rau de atat, intrucat aveam nevoie de o suma relativ mare am avut un girant. SI o ipoteca. Pentru o suma derizorie as putea zice…

Luati aminte si semnati…

Luati de dati cu băţul la “Petitie pentru sustinerea proiectului B486/08-05-2007 – Infiintarea Politiei Animalelor in Romania”. Toata aceasta actiune survine in urma abominabilei fapte a unor tineri (cititi bine, TINERI) din Buzau care au torturat si au ucis o pisica si s-au mai si filmat in timpul acesta.

Desi auzisem de intamplare de vreo doua zile, abia aseara am facut gresala sa prind la TV stirea conform careia faptasii au fost prinsi. Cu ocazia asta am avut neplacuta ocazie sa urmaresc si imagini din capodopera (ma rog, ideea de a da imaginile alea in prime-time mi se pare produsul unei minti bolnave).

Acestea fiind zise le urez vitejilor care au avut curajul sa se ia de o biata mâtză si sa joace fotbal cu ea si care probabil considera ca acum li s-a mai invartosat barbatia de la asa o lupta pe viata si pe moarte, un trai lung si tihnit de trei zile in compania unor vanjosi puscariasi care sa-i violeze zilnic dimineata la pranz si seara; deasemenea le urez sa pateasca fix ca bietul animal, adica sa pice pe mana unor retarzi care sa-i foloseasca pe post de plasa de sarituri. Si dupa inca o repriza de viol si una de muscat borduri sa fie lasati in grija a cativa porci (porci-porci d-aia de guita) infometati trei zie (remember Snatch).

Cu ocazia asta mi-am adus aminte si de gradina zoologica din europeanul oras SIBIU unde am avut nenorocul sa merg in primavara asta pe 1 Mai. In acest loc in curs de amenajare m-am nimerit la un loc cu o echipa de lături ale omenirii de varsta liceului care aveau o placere dementa sa dea cu pietre in animalele care, simtind ziua libera si afluxul de privitori, nu mai stiau unde sa se ascunda. Prietena mea (care de obicei urmareste emisiunile cu “Animal Police” de la Animal Planet) i-a atras atentia unei domnisoare mizde care taman ce daduse cu o pietricica intr-un leopard (curajosi oamenii cand sunt niste gratii intre ei si animale, nu ?) asupra faptului ca nu e tocmai “cool” sa dai cu pietre in animale, de fapt e chiar nesimtire. Evident mizda s-a ofuscat si a zis ca “Eeee, ce simte el, era o pietricica acolo…”. Da draga zdreantsa umana, pietricica aia inseamna lipsa de respect; da, draga limbric ochelarist prieten al parasutei, angelu tau radios are cap ca sa nu-i ploua in gat.

Si in incheiere, tuturor acelor scroafe baltsate care cred in naivitatea lor ca viata unui animal nu face doi bani si merita sa isi bata joc de ea dupa pofta inimii, MURITI BA !

Ziua buna se cunoaste de dimineata. Din trafic…

Soarta a facut ca azi dimineata sa trebuiasca sa ma duc la un service cu masina. Am fost, am aranjat, am vorbit, m-am suit in cealalta masina (de serviciu) cu gand sa ma indrept spre locul de prestat servicii muncitoresti.

Introducerea fiind facuta sa studiem un pic de geografie: eu lucrez pe Bd. Dimitrie Pompeiu. Pentru cei care nu stiu este un bulevard lung, ingust, plin de masini si cladiri de “office” pe care dimineata, la pranz si seara traficul este semi-paralizat. Service-ul cu pricina era pe la intersectie pe la Diham (Bd. Basarabia cu… am uitat cum ii zice). In poarta service-ului fac un traseu rapid, sustinut si de prietena mea cu “da, p-acolo o lom” care includea intersectia de la Morarilor pe urma Fundeni – Colentina – Dna. Ghica – Petricani – munca. Si de aici incepe aventura…