Sunt pasionat de fotografie. Imi place sa surprind momente. Incerc de fiecare data sa privesc lucrurile altfel decat altii. Iubesc lumea vazuta in ultrawide. Am bagat bani in “scule” pentru ca mi-am dorit si acum ma simt implinit ca am “posibilitati de creatie”.
De aceea nu sunt foarte de acord cu ce zice baiatu asta. Decat sa las un comentariu lung si sa-i spamez blogu mai bine il “tratez” aci: Continue reading
Cu mare tristete in suflet am scos astazi tot echipamentul meu Pentax din rucsac ca sa fac loc noului membru al familiei. Cu o lacrima in coltul ochiului am pus anuntul de vanzare pentru tot ce am in materie de Pentax aici si aici. Cu toate ca este un pas inainte logic (ma rog, usor lateral inainte 
) totusi despartirile ma intristeaza intotdeauna.
(adica dilema de aici)
Sambata dimineata am descins la baietii de la Foto Hobby ca sa puna si ochiul meu mana pe un D80 sa vad despre ce e vorba. Am primit unul si am inceput sa ma joc la butoane. Caci asta mi-a placut la el – multe butoane cu functiile esentiale. Mi s-a parut un pic mai greu decat Pentax-ul, dar s-ar putea sa fie vina obiectivului 18-135. In rest – AF-ul testat in lumina din magazin (cam chioara) ireprosabil, “handling”-ul (sau puteam sa zic manuirea…?) exceptionala.
Ok sunt intr-un mare rahat: sunt pus sa aleg. Datorita zodiei sub care m-am nascut orice alegere pe care trebuie sa o fac este generatoare de un mare stress. Asadar…
Nu sunt un fotograf. Sunt abia un pozar. Stiu sa duc aparatul la ochi, ma pricep cat de cat sa incadrez, stiu sa apas pe declansator.
De cand am luat in serios pasiunea asta pentru pictura cu lumina am inceput sa consum fotografie. Citesc forumuri, citesc site-uri, privesc poze, tot tacamu. Prima lectie pe care am invatat-o: niciodata nu te lua dupa forumuri cand iti iei camera foto. Orice intrebare de genu “ce sa-mi iau” trimite orice moderator la spitalul de nebuni. Fiecare incepe sa promoveze marca pe care o foloseste, toti incep sa se certe care e mai camera e mai buna si mai ales de ce, se ajunge la injurii, ban-uri, warn-uri etc. Mi-am luat aparatul dupa propria mea inspiratie – Un Olympus C460. Foarte bun la vremea respectiva, zero control manual. Am inceput sa ma interesez ce-i aia ISO si de ce ies pozele “pixelate”. Am ajuns sa stiu la ce foloseste diafragma si timpul de expunere. Am inceput sa vreau si eu sa am control manual – si am inceput sa caut.
Canon A95 – al doilea aparat. Av, Tv, P, M si alte initiale interesante. Am inceput sa folosesc modurile manuale, cat de cat imi placea. Cam in aceeasi perioada prietena mea incepuse o mica afacere cu un site cu bijuterii si m-a rugat sa o ajut la poze. M-am tot chinuit, m-am tot sucit, am facut poze, ieseau ca naiba. Urate, subexpuse, necomerciale. Intrebari pe forumuri, cautari pe net. Urmam exact reteta – nimic. O cunostinta fost fotograf de profesie m-a lamurit (in urma unor exemple de “crappy shots”): “What you need is to understand light and how it works. You got that totally wrong[...].The camera’s great, by the way” (omul era englez). Atunci s-a aprins… lumina. Pozele au inceput sa iasa, site-ul prospera. Lipsa de bani pentru investitii si lipsa de timp liber au facut ca afacerea sa se ingroape. Dar a ramas tot ce-am invatat…
Am cazut in patima “zoom”-ului. Voiam si io mai mult icshi, deh, ca tot omu. Urmatoarea camera – S2 IS. 12icshi zum, (tot) cinci megapicseli, controale manuale si “teh holly grail” – vizor electronic. Am invatat ce bine e poti viza cu un singur ochi (de ce ? va las sa ghiciti) . Totodata am invatat ca mega-zoom-ul nu ma ajuta la nimic si ca white-balance e de capatai.
Printr-o primavara am inceput sa am anumite ganduri. Ma uitam pe forumuri, ma uitam pe site-uri, privirile-mi erau atrase de “the next best thing” – un DSLR. Pana atunci nu-mi permisesem investitia si probabil asta a fost mai bine. Am avut ocazia sa invat intai despre ce e vorba. Ca si prima data, nu m-am luat dupa absolut nici un forum cand mi-am ales camera. Am mers pe review-uri oficiale, samples oficiale etc. Am ales Pentax din mai multe motive – in principal pentru faptul ca eu am vrut sa fiu mai altfel si sa nu umflu randurile turmei Canon. Alt motiv au fost banii. Tranzitia a fost socanta. Vizor optic (nu l-as da pentru nimic in lume pe unul electronic), calitatea imaginii net mai buna, <clanc>-ul facut de obturator, viteza de focus…
Andreas Feininger – “The creative photographer”. Prima carte de fotografie pe care am citit-o, si din care am inteles. Am inteles esenta a ce inseamna “fotografie”. Am inteles de ce miile de poze pe care le facusem nu valorau doi bani. Am inteles de ce este absolut neimportanta camera foto.
Am scris toate astea din cauza unui articol publicat de Alex Radu, in care… are dreptate. Citesc zi de zi forumurile foto si sunt amuzat de totii “fotografii” moderni:
” – stiti ce macro-uri frumoase faceam cu S2 ? De peiasaje nu mai zic. Si mai are si zum.Lecturand toate forumurile am invatat lectia numaru doi: niciodata nu intreba niciodata pe forumuri ce obiectiv sa-ti iei. Poti sa intrebi eventual de performantele unui anume obiectiv. Am vazut zeci de discutii cu comparatii de focale, de diafragme. Toata lumea isi ia “fix de 50mm”. De ce ? Stii macar cum arata imaginea la 50mm ? (ok, recunosc, si eu am unul ).
Deci, mi-am spus of-ul. Fotografia a devenit locul de joaca al unor gadget-freaks.
Luati si o poza… Cu soarele in ochi
* parafraza de la “Of chaos and eternal light” … va las pe voi sa ghiciti ce si cum .
Cititi cu atentie articolul asta. Numiti trei motive pentru care sunteti convinsi ca e tradus din alta parte si ca cine a scris habar nu are ce a tradus.
Pentax SMC 1.7/50 M. My preciousssssss…
Daca se intampla sa cititi acest post si sa fiti maniac pasionat de foto si sa aveti un DSLR Pentax si sa vreti obiective manuale fiti atenti: nu functioneaza in mod Av. Trebuie sa-l puneti in modul M si sa folositi cu incredere butonul de AE-L ca sa faca el stop-down metering. Ah, si (evident) trebuie sa focalizati manual 
Aflam astazi ca Pentax a lansat Pentax Photo Gallery. Site-ul dragutel, se misca infernal de greu (sau imi merge mie netu greu, se mai intampla si asta).
O miscare de marketing marca Pentax menita sa sporeasca popularitatea brand-ului prin expozitie gen “uite ce poate face echipamentul Pentax”, site-ul permitand fotografilor de toate nivelele sa-si expuna lucrarile.
Personal mi se pare ca aceasta marca este “highly underrated”, in principal din cauza inceputului cu stangul care l-a avut in fotografia digitala – in timp ce Canon si Nikon aruncau in jur cu modele high-end Pentax se balacea intr-o mare de low-end constand in *istDx-uri. Multi utilizatori “veterani” de Pentax au fost dezamagiti de acest semi-esec dar au ramas fideli aparatelor pe film unde Pentax juca in “liga mare” (vezi MZ-S).
Sa le uram succes si sa bage mare cu obiectivele alea promise !
