Category Archives for Bleagosfera romaneasca

Dejunul nostru cel mic. De la Tnuva…

Eu nu sunt un om radical. Ba as putea spune ca sunt chiar mai tolerant decat media. Nu am nici un fel de ranchiuni sau acreli contra ungurilor, tiganilor, homosexualilor, extraterestrilor, femeilor la volan, blogarilor, jurnalistilor etc. Imi dau cu parerea numai in domeniile pe care le stapanesc si imi dau toata silinta sa impartasesc tuturor cunostintele mele. Per total… nu am nimic cu nimeni. Dar cand sub ochi im pica asa ceva innebunesc.

Ok, am inteles ideea campaniei, ca lactatele la micul dejun sunt ceva… sanatos (e drept, printre multe alte chestii) si ca “hai sa vedem ce fac oamenii obisnuiti cu lactatele la micul dejun” dar reteta de fata, ca si inca unele de pe acolo, imi suna a “cheezburger cu cartofi prajiti si cola light”. Paine, salam, prosciutto si… iaurt ? Fructe de mare si… iaurt (din poza arata ca si cum ar mai fi fost mancate odata) ? Sanatate curata… NOT ! Partea buna e ca daca in unele din retetele de acolo inlocuiesti iaurt cu alte lichide tot iese bine asa ca pot participa cu succes si la o campanie Coca-Cola, Dorna sau, de ce nu, Stalinskaia.

Ca si “disclaimer”: nu am nimic cu Tnuva, chiar folosesc din cand in cand produse d-ale lor (cand nu gasesc Napolact, hehe), nu am nimic cu Arhi (il “citesc” zilnic) si nici cu Visurat (pe care il citesc… saptamanal). Am ceva cu retetele care promoveaza un mic dejun horror.

Reclama pe blog…

De vreun an si ceva niste companii romanesti s-au desteptat si si-au dat seama ca blogul este un nou canal de comunicare cu potentialii clienti asa ca au inceput sa-si faca reclama prin intermediul blogurilor. Pe langa traditionalele bannere au dat diverse prostii la testat – masini, pda-uri, telefoane etc. singura conditie fiind (aparent) ca blogger-ul cu pricina sa scrie un articol pe post de reclama la obiectul respectiv. Cum nu se poate actiune fara reactiune a aparut si multimea de puleţi rosi de invidie care protesteaza impotriva indivizilor ce aparent comit un pacat capital prin a face reclama pe blogul personal.

Nu stiu, eu nu sunt blogger, sunt doar un baiat cu un scop destul de neclar care scrie varii panseuri pe aci , dar daca as avea succesul si talentul altora gen zoso, arhi, fulgerica etc. mi-ar conveni si mie sa stau cu telecomanda un sus toata ziua si sa vorbesc la telefonul primit cadou contra unui amarat de articol in care pup in cur produsul. Sau sa ma plimb cu cvasi-moca cu masina o saptamana. Sau sa ma dau pe net cu modemu 3G (ca asta e acum in voga). As face toate astea durandu-ma fix in cot de toti puritanii carora li se pare ca a face bani din blog este incalcarea celei de-a un’şpea porunci si care fac gargara din simpla invidie. Parerea mea.

…dar nu zace atata talent in mine asa ca ma intorc la munca mea cinstita. Daca vreodata vreti sa stiti cum se instaleaza un Documentum TaskSpace pe Websphere Application Server 6.1 dati-mi de stire. Va invat eu*.

 

( *preturile nu vor include TVA)

Ce dreq mai citim pe bloguri…

Nu mai am ce bloguri citi. No rly, is not funny anymore…

Anu trecut pe vremea asta tot frecventam pe teh blogfarter. In timp s-a transformat intr-un ‘tard. De la o vreme incoa’ ii da inainte cu spam si jurnalisti hoti si ce tara de cacat avem. El fiind in Germania. Germania, ba saracilor !

De curand am incercat sa mai rasfoiesc bloguri pe la noi, i-am mai dat o sansa lu arhi (care la primul post de la arhi.tv m-a enervat teribil si d-atunci n-am mai vrut sa aflu de el) – nimic nou sub soare: are o fixatie cu emokizii, o fixatie cu ce tara de cacat avem si cum toate magazinele online sun naspa mai putin fungift care ii da si lui ceva de mancare. In esenta – scandal. Se vinde ? Se vinde.Mai nou a reinceput sa apara in peleu’ gol la asa numitul “arhinews”. Din aceeasi categorie e si visurat – ranturi, ca se vand.

Probabil c-asa-s “A-listers” astia, cand ajung la un anumit nivel tre’ sa aiba o opinie despre orice cacat ca sa para importanti, chiar daca au zero competente in domeniu. Whatever.

Colegu bloghist e un pic cam emo in ultima vreme. Familia Gramo da reluari, probabil ca vor sa vada daca au succesul ProTv-ului. Eu nu ma uit la ProTv. Briosa a avut bacu’ dar vad ca-si revine – which is quite cool.

Blogurile de fete nu mi-au placut niciodata – nush de ce toate imi inspira “sex and the city” (which i hate).

Bloguri de bucatarit – traiasca epurele bucatar. Bloguri de foto – avem, noi sa fim sanatosi. Bloguri de chitara ? Hmm, chiar… (note to self: cauta pe google). Asadar…  ce mai citim ?

(P.S.: Va las cu un blog erudit )

Blog pe “firma”…

Despre scandalul cu Neogen si pedofilia de la ei de pe site vuieste deja blogosfera si nu are sens sa mai zic ceva. Mi-am spus deja opinia pe ici pe colo. Ceea ce vreau sa zic e altceva. Mai funny :)

Ajung pe un anume blog, nu zic numele, nu cred ca e important. In stanga un disclaimer mare “ACEST BLOG EXPRIMA DOAR OPINIILE MELE PERSONALE SI NU ALE COMPANIEI LA CARE LUCREZ [...]“. Postul despre Neogen incepe cu “Se pare ca partenerii nostri de la Neogen au o zi dificila astazi [...]“. Continua cu “Pentru ca lucram cu acest serviciu [...]” si sfarseste cu un sonor pupat in fundul lui… BestJobs. (sublinierile imi apartin, majusculele asa erau si acolo)

Dragut, nu :)

Carcoteala numaru 1…

V-am promis mai demult ca o sa carcotesc la bloguri. Well… sa incepem.

Prima victima e noua prin peisajul nostru. Nu m-as fi oprit la el daca nu remarcam doua posturi legate de locul lui de munca. Si de aici a inceput compatimirea :)

Bietul om, cred ca e primul lui loc de munca. Este absolut excitat pana la umed ca lucreaza intr-un Big din aia Four care exista, si care i-a dat de lucru inca din prima zi. Ce face de fapt ? Linge hartii ! Cu ce se alege la sfarsitul zilei ? Cu inca o treapta urcata in cariera de “paper licker”. Imi pare rau de el, asa entuziasmat, cu laptop, cu badge, cu costum (nu stiu sigur, dar pun pariu), cu atitudinea specifica de “om superior” corporatist. Habar n-are ca peste vre-un an o sa molfaiasca sandwich-ul lui cald cu somon gandindu-se la inca un dosar din maldarul de pe masa sub care mai stau inca sapte.

Cred ca sunt rau. De fapt nu cred, sunt rau. Sunt rau pentru ca nu am inteles in veci rasa de oameni numiti gestionari, contabili, auditori. Pur si simplu nu vad creativitatea in lingerea hartiilor zi de zi, in scrierea de rapoarte, in aplatizarea fundului pe scaun. Toate astea pentru ce ? Pentru inca un banutz in plus pe care nu ai cand sa-l cheltuiesti, pentru ca esti la munca.

Pe de alta parte omul sustine ca face ceea ce ii place. Pentru asta il stimez. Si eu fac ceea ce imi place. Si eu stau 12 ore la munca (sau chiar mai mult). O sa-l stimez si mai mult daca peste doi ani vorbeste cu aceeasi frenezie despre locul lui de munca. Sa-i uram succes !

(Si cand te gandesti ca am o prietena buna care e consultant financiar. Life is strange :) ).

Am calcat in blog. O sa am noroc.

Aseara pe cand incercam sa inving caldura din casa si sa adorm am inceput sa cuget. Pentru mine toata chestia asta cu cititu de bloguri a inceput acum vreo cateva luni. De ce ? De plictiseala, din dorinta sa vad ce mai zic altii… De cateva luni citesc toate aberatiile wannabe-ilor, loser-ilor, grandomanilor, jurnalistilor, haiosilor, proastelor, egocentristilor si lista poate continua. Ceea ce e mai grav este ca ma fascineaza. Ce nu reusesc eu sa inteleg este cum de cade lumea in penibil in halu asta. Constat ca blogul a devenit ceva cu care te dai mare. Ceva cu care castigi “coolpoints” ™. Ceva care joaca rol de BMW seria 6 sau de “penis enlargement”. “Eu am trafic mai mare”, “pe mine ma citesc mai multi”, “eu am blog de cand eram mic, ba !”, “google me, sucka !”. Ceva pe care nu poti sa-l ai daca nu te exprimi ca lumea in scris, daca nu te implici, daca nu injuri pe cineva, daca nu pupi pe cineva in dos.

Multi prietei m-au acuzat ca-s carcotas. Si e adevarat, sunt. Pot fi FOARTE carcotas. De aceea din cand in cand o sa-mi permit sa sterg pe jos cu cate-un blog care m-a enervat. De ce ? Ca e dreptul meu. Nu-ti convine, byte me !