Epopeea ING HomeBank…

Totul a inceput cu un telefon primit in timp ce eram la cumparaturi. O voce tanara si feminina imi spunea ca la un moment dat am completat un formular la ING si d-acolo are numarul meu de telefon si ma intreba daca nu cumva vreau un card la ING. Fara costuri. Cu HomeBank. Moca sase luni! Cumva toate astea se potriveau cu o schema de-a mea de a economisi niste bani asa ca am zis “De ce nu?!” si am asteptat sa fiu chemat dupa card…

Era o sambata de toamna cand am ajuns la ING Obregia, mandru ca voi fi posesorul unui card nou si ca in sfarsit o sa-mi pun in practica mica schema de economisire. Un domn amabil mi-a inmanat noul meu card. Ce card frumos aveam. Am semnat hartii, am fost felicitat, apoi am trecut sa imi “deschida homebanku”. Cioca-boca din tastatura, “treceti cardul prin POS”, bag PIN si… eroare. “Cardul nu apartine contului”. Hm. Deceptie. “Stiti, probabil ca fiind sambata nu s-a procesat, stiti cum e, doar lucrati in IT”. Da, lucrez in IT. Oftez si plec.

Intrucat programul sucursalelor este paralel cu al meu am ajuns la banca abia sambata urmatoare (alta zi calduta de toamna), gata sa intru in posesia contului meu de HomeBank. M-a intampinat o doamna trecuta usor de prima tinerete care mi-a cerut buletinul si a inceput sa cioca-boca la calculator.

“Aaaaah, da, deci inainte trebuie modificate datele”
“Trebuie ce?!”, am intrebat mirat.
“V-a expirat buletinu si l-ati schimbat nu?” “Poftim? Am deschis contul acum o saptamana, cum sa expire buletinul si sa-l si schimb asa repede?”

Cioca-boca in continuare, imi face o copie dupa buletin, semnez. Cioca-boca din nou…

“Treceti cardul prin POS”.
“Cardul? Imi trebuie cardul?!. In fine, trec cardul si… evident imi cere PIN-ul. “Pai nu stiu PIN-ul”
“Cum nu stiti PINul” intreaba tanti siderata.
“Pai… am cardul de o saptamana, nu l-am folosit deloc. Si de unde sa stiu ca-mi trebuie cardul si PIN-ul ca sa deschid un HomeBank?!”
Tanti – pokerface
“Haideti dl. Platon, lucrati in IT si nu ati tinut minte PIN-ul!”
“Pai…”. Pe cuvantul meu ca nu-l stiam. Stiam cifrele din el dar nu stiam combinatia
“Pai… nu pot sa va dau homebank. Uitati, am asta pe masa, nu pot sa vi-l dau!

Intr-adevar, digipasul portocaliu statea pe masa langa mana dolofana a lu tanti. Ma gandesc ca ar fi trebuit sa ma intrebe de la inceput “Aveti card?! Stiti PIN?!” dar… asta e. Oftez si plec.

…si iata ca trec doua zile. Vine ziua de luni, plec devreme de la serviciu, fug pana la agentie, ajung cu 15 minute inainte sa inchida. Ma intalnesc cu acelasi nene care mi-a dat cardul. Ne salutam, schimbam amabilitati… Ma asez la masa, scot buletinul, scot cardul. Urmeaza un cioca-boca la calculator si…

“Dati-mi cardul va rog”

Trece cardul prin POS, bag PIN si… EROARE! “Cardul nu apartine contului”. Nenea se enerveaza, tranteste, face printscreenuri, trimite “la IT”. Isi cere mii de scuze, “stiti cum e, doar lucrati in IT”,  si-mi promite ca ma suna indata ce are o veste. Dragut. Oftezi si plec.

Trece o saptamana. Primesc acel telefon. Sunt invitat din nou la agentie, ca de data asta se rezolva. Vine ziua de sambata, fuga la agentie. Nenea si o domnisoara colega ma primesc cu bratele deschise. Iau loc, dau buletin si card, cioca-boca la calculator, trece cardul prin POS, bag PIN si… EROARE. Ceapa ma-sii si matusa-sii si lu ta-su si lu’ vara-sa-n sicriu, EROARE!

Ok, planul B. “Sa-i facem domnului Platon alt card. CU POZA!”. Imi aleg o poza. Imi cere cardul actual, il trece prin POS, bag PIN, merge! “Uite, sa fac card nou merge, numai pe HomeBank nu merge”. Isi cer mii de scuze, imi zic sa vin cu cardul nou si se rezolva. Oftez si plec.

Trece o saptamana ocupa de munca si, pe la mijocul ei, primesc SMS sa ma prezint la sucursala sa-mi iau plasticul. Sambata (cand altcandva) ma reped intr-un suflet acolo, cu toate cardurile si PIN-urile, gata sa primesc digipassul care-mi va deschide portile aplicatiei portocalii unde vor sta banii mei. Dau peste tanti cea trecuta de prima tinerete, ii dau buletinul, ii dau cardul…

“Stiti, sa vedem daca merge ca nu prea merg astea, nici POS-ul, nici ATM-ul”
“ATM-ul merge, am scos eu bani acum” se aude vocea suava a prietenei mele care astepta in spate.

Cioca-boca la calculator, trec cardul prin POS, bag PIN si… “Eroare sistem”.

“Vedeti, ce v-am zis eu ca nu merge?”
“Doamna dar… merge! ATM merge!”
“Da’ eu am eroare sistem ,ce sa fac?! Dati sa mai incerc odata.”

Trece cardul, bag PIN-ul… sta… sta… si… EROARE! “Cardul nu apartine contului”. Afara se innoureaza, lumea mea devine alb-negru, digiapasul de pe birou rade de mine in tipla lui…

Reusesc sa cot un “Pai…” in timp ce ochiul incepe sa-mi tremure. “Pai… ce facem ca…”
“Pai nu stiu ce sa zic, e o anomalie, CLAR!”
“Dar… nu stiu… faceti ceva… stergeti contul, luat-o de la capat!”
“Eh, cum sa stergem contul… Nu stiu, vorbiti cu colegul meu cu care ati vorbit inainte poate cine stie”
“Poate cine stie ce?!”
“…”

Imi strang catrafusele, injur in gand, fac o nota mentala sa-l sun pe “colegul” si sa-i zic “ba, sunteti in stare sau nu, ca sa stiu ce fac!”, oftez si plec.

Se face ziua de… azi. Primesc un telefon de la ING, de la nenea care ma anunta radios ca … a rezolvat. HomeBank-ul este activat, a vorbit “la IT”, trebuie doar sa trec sa semnez si sa-mi iau digipassul. Va dati seama ca nu am asteptat mult, am plecat cu 30 de minute mai devreme de la birou, fuga in agentie. Digipasul ma astepta in sertar, am primit instructiuni, am anulat unul din carduri, am intrat in HomeBank de fata cu toti ca sa se vada ca merge si… asta e. Am HomeBank. Digipasul portocaliu a ajuns in sfarsit in manile mele!

Din ce mi s-a spus  am ajuns celebru in IT-ul lor care inca mai incearca sa reproduca eroarea, sperand sa descopere la ce aliniere a planetelor se poate intampla ca, la activarea serviciului de HomeBank, sa nu recunoasca ca un card e asociat contului. Eh, dar eu ar trebui sa stiu, doar lucrez in IT.