Poveste cu un nesimtit…

Vine un moment in viata fiecarui om in care trebuie sa ia taurul de coarne si sa-si reinnoiasca pasaportul. Astazi… a fost momentul meu.100 de lei la CEC (doua chitante) – checked. Copie dupa CI si original – checked. Pasaportul vechi – checked. Pix – checked. Iau un formular de la “Informatii” il completez si, cu toate “necesarele” in brate purced sa-mi iau un bon de ordine, al dreq civilizat ce sunt io. Aici am dat peste primul “FAIL” al zilei – masina de dat bonuri nu mai avea hartie. In timp ce eu ma uitam ca bou’ la ea apare un “Comunitar. Politist Comunitar” si pune un anunt mare pe ea care zicea (in termeni aproximativi) “Suntem prea retarzi sa schimbam o rola de hartie, dam bonuri de mana, la Informatii, dupa ce verifica o tanti actele”. Ma asez la coada, o tanti verifica actele, ia un petec de hartie, scrie pe el PASAPOARTE 621 si mi-l da. Buuun, deci failover-ul functioneaza.

M-am tolanit pe un scaun in fata ghiseului la care era afisat numarul 613. Intrucat sunt o fire mai nesimtita zic ca nu e mare tragedie ca am 8 oameni in fata si scot cartea sa citesc. Dupa vreo pagina aud cu coltul urechii o tanti care intreaba pe cineva “Dvs. ce numar sunteti? 620? Ah, bun eu sunt 621. Uite mami, suntem aici dupa doamna…”. Dincolo de “Cum sa fii fa dupa doamna ca nu e coada, e cu bon de ordine” am ramas cu un alt wtf… Cum adica… are 621? 621 sunt eu. Dumneseule ! Bonuri manuale fail. Se pare ca sistemul de “failover” nu functioneaza totusi. Stand asa si admirand fauna am aflat ca la coada mai erau 4 de 617 si vreo 3 de 618. Am aflat asta de la gloata care incepuse sa vocifereze ca la coada la “fratii petreus”. Fail again! Firea mea nesimtita se amuza copios.

Cam la vremea cand ma tolaneam eu pe scaun, in fata “biroului” (adica o cabina de 2 x 2) statea o tanti cu niste acte sub brat. Nu stiu exact de ce statea acolo, dar se pare ca alta stia din moment ce s-a asezat in spatele ei. Dupa vreo 10 – 15 minute de stat prima tanti se intoarce si intreaba, “Dvs. ce numar sunteti?!”, cauzand un soc familiei care statea la coada, mandra ca “e a doua”. “Numar? E cu numar?!?!”. Da, e cu numar. Au primit un numar care i-a trimis fix in coada cozii unde nu le-a tacut gura, cel putin pana am plecat eu.

O alta chestie care a contribuit enorm la calitatea spectacolului au fost copii. Oh, da, parintii isi scot boracii la plimbare in lume, sa vada si ei cum e-n alta tara sa stie sa plece de mici nu sa stea sa o polueze social cum fac parintii lor. Am numarat vreo 4 copii de gradinita, unii mai cuminti, altii mai galagiosi, deh! copii. Numarul 619 era o proaspata familie compusa dintr-un baiat inalt, aranjat si cu cravata (corporate style, fraza definitorie: “<numele nevestei, l-am uitat>, fii si tu atenta la ce se intampla in jurul tau te rog” spusa cand o chema sa semneze ceva), nevasta careia nu i-am ghicit meseria dar nu m-ar mira sa dau peste ea intr-o banca (backoffice, ca nu avea fata de “front”) si o fetita simpatica (Daria) care se plimba vesela prin tot “localul”.

Indata ce s-a strigat 619 fetita de mai sus a incetat sa fie simpatica si a inceput sa manifeste semne clare de posedare: tipa, urla, se agita. In timpul asta am asistat senin (si nesimtit) la un “Parenting. U’re doin it wrong” din partea parintilor care tabarasera pe copil cu scopul de a-l potoli. Si au esuat – evident, la ce te astepti? Birou mititel si intunecat, mama incercand sa te calmeze, tata enervat de tine care urli si de ma-ta care nu se pricepe la a te potoli, tanti aia blonda de la birou zdranganind cu foarfeca prin aer “Uite ce-am io aci uuuuu”… Cred ca asa m-as fi manifestat si eu. La un moment dat au iesit incercand sa calmeze demonul, in timp ce un nene care o ardea p-acolo pe la un ghiseu a venit dupa ei cu un aparat de gat sa vaneze progenitura ca s-o traga in poza.

In timp ce inauntrul era circul descris anterior un nene cu alura de “om de ordine la coada” ma intreaba ce numar sunt. “621, zic. La fel ca doamna”. Stupoare, “cum adica la fel ca doamna?”. Pft, un incepator care n-a prins secventa cu 617 de patru ori…

Dupa ce am lasat-o cu nesimtire pe doamna 621 sa intre inaintea mea am parasit plin de voie buna locul faptei, unde lumea inca mai comenta pe marginea sistemului asta cu bonuri “lua-l-ar dracu ca era mai bine cand stateai la coada”. In nesimtirea mea am constatat senin ca am pierdut o ora si jumatate din viata. Big deal!