Cum am pascut…

Contrar tuturor aparentelor n-am mare lucru de scris aci – am stat acasa, am pregatit, am avut musafiri, am fost la “inviere”, deh… ca tot omu’.

Partea 1 – Adevarat sa fie…

Eh da, am fost la biserica. Undeva vis-a-vis de peste drum printre niste blocuri pe la Piata Sudului este o biserica gen “3 camere confort doi” (am incheiat citatu’) in fata careia erau cateva cete razlete de enoriasi. Pana sa vina ceasul mare cetele s-au unit si format un adevarat popor care se uita constant la ceas ca deh ! intarzia invierea. Lumea isi facea loc, dadea din coate, voia sa ajunga in fata sa “prinda loc” – babe, mosi, mamici, bunici, copii, cocalari, pitzipoance,  puştime, pulime etc. etc. etc. toţi bâţâiau de pe un picior pe altul aşteptând lumina. In uşa aşezământului doi oameni de bine se chinuiau sa fixeze un fir electric care atârna in calea luminii.

La un moment dat show-ul începe: se stinge lumina, lumea freamătă, din biserică ies oameni cu lumânări aprinse. De undeva de departe dinauntru se aude o voce lălăind (literally !) treaba cu luatul luminii. Din biserică iese preotul cu două lumânări aprinse şi pe loc este asaltat de mulţimea de credincioşi care începe să-şi care coate si ghionturi ca să ia lumină “direct de la preot”. Preotul încearcă să-i calmeze, ridică lumânarea mai sus, doar ca se pare ca erau şi ceva Ghiţi Mureşeni prin preajmă pentru că tot mai erau mâini care se băteau un jurul flăcării. La un moment dat o lumânare din cele două se stinge. Şah ! Preotul se supără vizibil, încearcă să facă ordine, mainile reiau bătaia pe cealaltă lumânare. Un înţelept de la etajul 8 al blocului de lângă biserica face poze cu bliţul…

Spiritele se calmează şi începe slujba, punctată din loc în loc de sunete de mobile, copii orăcăind, “pensionari” dând din coate şi facându-şi loc afară din mulţime. După 10 minute de diverse recitări pe un ton de patefon defect preotul zice “Hristos a-nviat !”, se pune pe cântat vreo 5 minute după care totul se termină abrupt cu preoţii intrând in biserica şi cântând de mama focului in timpul ăsta (nici vorbă de partea cu batutul cu crucea in uşa bisericii etc). Toată gloata s-a răspândit pe la casele lor cu “lumina” bine aparată cu tehnologie de ultimă oră in materie de lumânări.

Partea 2 – Freeedooom

Luni dimineaţă (ok, era cam prânz când s-a trezit toată familia…) ne-am decis că este o zi bună de a da iama in visteria familiei (deşi să dai bani de luni nu e un lucru deştept cică). Totul a început când mi-am comandat aceasta sculă cu scopul bine definit de muta pe ea tot ce acum pe HDD din domeniul muzică / film / poză, după care să pun Linux curat şi partiţionat ca la carte… Eh, poveste lungă…

După această ispravă am pornit întinşi spre mall (”Hai şi noi la un film…”). Pentru a doua oară in viaţa recentă am intrat la un film fără să ştiu nimic despre el inainte. Cât concubina se uita la program eu am apucat să văd trailer-ul de la Vantage Point. “Gata, la ăsta mergem. Şi uite, e acu la 14:45″.

Acum… eu vă sfătuiesc să vă duceţi să vedeţi Vantage Point. Dincolo de faptul ca plauzabilitatea scenariului tinde la zero, filmul este chiar bun – bine realizat, bine filmat, acţiune bine gradată, suspans garantat. Avem împuşcături, curse cu maşini, twists, turns…

Ieşind de la film am dat iama in magazine din care am ieşit dotat cu trei (TREI !) perechi de încălţări – o adevărată colecţie pentru mine.

Am părăsit această cetate a buzunarelor sparte gândindu-ne că de fapt, dacă ieri n-ar fi plouat am fi mers doar cu bicicleta în parc…

Partea 3 – Slavery

…şi astăzi sunt la muncă. Cee drăăăguuţ !