Banca mea…

Cu sucursala de la Izvor a bancii mele (ce fain suna… banca mea) poti sa intri in legatura prin intermediul a doua numere de telefon - unul public (pe site) si unul aflat din alte surse - tot publice probabil. De obicei la numerele astea de telefon se raspunde foarte greu sau deloc. Odata am avut TREI numere de telefon, si la nici unul nu a raspuns nimeni (va mai aduceti aminte ?). Astazi cand m-am dus la ei in schimb - plin de lume.

La mijloc este clar o conspiratie. Cred ca totul se intampla asa - in momentul in care eu ies din banca cu treaba rezolvata toti se ridica de la birouri si incep sa stranga decorul. Doamnele care stau la mesele cu calculator incep sa isi stranga lucrurile in poseta, doamna care vorbea la telefon si spunea niste sume inchide zicand ca “of, numai pleca asta ca nu mai stiam ce sa inventez”, figurantii care au fost angajati pe post de clienti dau mana cu “angajatele” si se felicita pentru o dubla reusita, birourile se desfac, oameni imbracati in tricouri negre vin si iau fisetele pline cu foi veline, le golesc, dupa care le demonteaza, fata draguta din biroul de credite aprinde o tigara si discuta cu colega ei despre cum a mers. Baietii in tricouri negre coboara la parter, demonteaza casele, scot geamurile antiglont, nenea de la securitate se dezbraca de uniforma, se schimba in ceva lejer. Se dau jos reclamele de pe pereti, se cara afara calculatoare, imprimante, copiatoare… Toata lumea iese din “banca” si pleaca in treaba lor, fericiti ca si-au facut treaba si azi.