Auch-an…

Nu stiu cum am reusit ca sambata sa ma duc la cumparaturi in acel gen de templu al romanului numit hypermarket. Si pentru ca in viata trebuie sa incerci si senzatii tari am zis ca trebuie sa ajungem in Auchan. Si am ajuns…

Primul pas a fost sa intram la libraria Humanitas de unde am iesit mai saraci cu 100 de roni dar mai bogati cu vreo 4 carti. Yeah ! Pasul numarul doi a fost sa intru la Flanco de unde sa ies mai sarac cu 70 de roni dar mai bogat cu un radio pentru bucatarie. Yeah !

Sa ne indreptam spre “the real deal” ! Facem rost de un cos, punem cartile in ghiozdan, radio in punga lui in cos si dam sa intram. Ajungem la doua femei de la “secu”.

‘Avem si noi un pachet’…
‘Da sigur…’
Hehe, si de aici a inceput aventura. Pachetul era un pic mai mare decat burlanul prin care bagau diverse chestii spre sigilat. Nu va inchipuiti o imensitate, nicidecum. Ganditi-va la o cutie de pantofi, dupa care mai luati un pic din lungime (cam o treime) si adaugati la inaltime. Cu alte cuvinte era cumva spre cub.
‘Ermm.. Nu incape, asta e. Nu puteti intra…’
‘Haha, da, n-ati inteles. Eu intru. Sigilati asta’
‘Paaai, n-am cum, nu intra pe burlan’
‘Sigilati-l altfel… ‘
‘…nu aveti voie. Scrie si aici. Fara bagaje voluminoase !’
‘Doamna, asta nu e bagaj voluminos. E o cutiuta care nu incape pe burlanu dvs. !’
‘… nu se poate, asa scrie si aici. Vorbiti cu sefu’, catre colega: ‘Stai fata ca l-am chemat pa sefu ce, stam noi sa ne enervam… daca nu pricepe’
Trec doua persoane cu sticle cu apa. Le pune un abtipild.
‘Da’ nu puteti pune abdtipild ?’
‘Cuum sa pun domle apdtibild ?!?! Ce asta-i sticla ?!’
‘Capsati punga !’
‘Asta-i culmea dom’le, vezi dumneata aci capsator ?!’
Apare sefu de la paza. Casca in ureche. Burtica. Chelie. Fata de gratargiu. Ton surprinzator de amabil.
‘Buna ziua, care este problema ?’
Explicatii…
‘Ugh, pai si ce sa facem ca stiti… duceti-l la Flanco, sa vi-l pastreze ei !’
‘… cum dom’le sa-l duc la Flanco sa-l pastreze ei, eu vreau sa intru cu el. Am factura, am bon am ce vrei tu’
‘Da dar… daca faceti schimb cu un produs d-aci… ?’
‘…’
‘Dar de ce nu-l sigilati in punga ?’
Am simtit ca ne ia o usoara ameteala.
‘Pai doamnele au zis ca nu se poate, nu incape. Eu pot sa-l fac sa incapa dar va stric burlanu’
Omul ia cutia, se duce la doamne, ia o punga sigilata la un capat, pune pachetul in punga si o sigileaza.
PR-ul familiei (a se citi ‘cine are gura mai mare’) agita punga catre cele doua doamne.
‘Vedeti ca s-a putut, si fara cearta…’
Incepe o vociferare care aducea vag cu un stol de gaste prin care ele incercau sa ne comunice ca ‘ce, nu era decizia noastra, sefu… sefu…’
Sefu’ ne-a rugat sa intelegem ca nu ele nu pot sa decida asa ceva si ne-a urat cumparaturi placute… Cu alte cuvinte acele doamne sunt doar doo maimute care nu stiu decat sa sigileze pungi care incap prin burlan si sa puna abdtipilduri pe sticle.

Urmeaza o incantatoare plimbare prin “ăuşăn” (asa am auzit de la o foofa care vorbea la telefon). Am admirat rafturi intregi de detergenti, sapunuri, hartii igienice, un raion intreg. Ma tot gandeam ca acolo este raiul oricarui fanatic in ale curateniei. Urmeaza random alte raioane si impresii:

- papuci, papucei, “espadrile” plin de gospodine care probau. Mi-am luat papuci de baie, in sfarsit.
- biciclete, trotinete, flecusteste
- imbulzeala
- super oferta, pack de 51 de surubelnite, for people that don’t have what to screw with
- un matiz (sa mor de n-am cautat cod de bare pe el, credeam ca se pune in cos si-l probezi la bancu de probe). 5300 de coco si primeai bonus presuri. BTW, care cumperi o Solenza 1.4 cu 40k la bord – 5300 ? Cu tot cu presuri.
- ochelari de soare de 4 lei
- ace brice si carice a se citi tavi, tavite, casolete. Mi-am luat forme de aluminiu pentru… briose.
- furculite, cutite, polonice
- aglomeratie
- ochelari de soare de 7 lei
- smacuri, creme, deodorante si tampoane. Un perete intreg de tampoane (si prin perete ma refer la un raft gen Metro) – in caz ca n-ai skill de Moise sa desparti marea rosie peretele ala e solutia
- ochelari de soare de 10 lei
- “eu sunt in ăuşăn acuma, iau si io cate ceva”
- cola, fanta, sprite, in sfarsit am gasit Schweppes Clear Lemonade “la jumate”
- bauturi. Aci a urmat un debate referitor la “hai sa lom o sticla de vin”. Vinuri rosii bune are vreo doua – trei.
- ochelari de soare de 14 lei
- salamuri, parizere, sunci, n-am gasit carnati de mistret.
- calcare in picioare
- am vrut sa iau cimbru proaspat, ce pretentii din partea mea.
- nu mai erau ochelari de soare…
- peste. Am luat pastrav si inca ceva de genu…
- raionul “aprozar” era plin ochi de oameni care pipaiau lasciv salate, conopide, mere, portocale. Luau, miroseau, adulmecau, mangaiau, strangeau usor… Noroc ca n-aveau pepeni.
- seminte “de floare” la sac
- cascaval si branze de toate felurile mai putin felurile de care voiam eu (bucatele de branza baby-bel, ceva branza ceddar)

Am iesit de acolo intrebandu-ne ce duh rau a dat in noi de ne-a calauzit pasii spre acest infern, menit sa ne tulbure echilibrul interior. Am facut o escala la Mega Image ca sa cumparam cimbru proaspat si carnati de mistret, dupa care am ajuns extenuati acasa.

Morala (pentru cine a ajuns pana aici): daca sunteti binecuvantati (cum sunt eu) cu o piata la 5 minute de casa si cu un supermarket langa ea, lasati-le in plata Domnului de hypermarketuri. De vreo 4 luni si jumatate locuiesc in conditiile de mai sus. Sambata (si nu in fiecare sambata) fac un drum in piata, eventual la supermarket si cu asta gata, am terminat cumparaturile. Fara aglomeratie. Fara coada la casa. Fara “nu are cod… aduceti altu”. Fara “nu incape pachetul… nu puteti intra”. Si-s asa de fericit pe chestia asta !