High fidelity causes depression…
martie 6, 2008
Nu stiu daca cineva a mai patit chestiile prin care trec eu acuma… Sa citesti o carte si sa te deprime in asa hal incat sa simti ca “you hit rock bottom” si ca ti-ai ratat scopul pe lumea asta. E vorba de o carte care am luat-o recent pe nume…
…”High Fidelity” de Nick Hornby (ed. Polirom, vreo 25 de lei am dat pe ea). Nu stiu daca m-am regasit vreodata intr-o carte mai mult decat in cea de fata. Am puternica senzatie ca citesc o carte despre mine peste 7 – 8 ani.
(possible spoilers below)
In esenta personajul e un ratat, ceea ce as putea deveni si eu daca n-as avea ceva sprijin prin jur (“I get by with a little help from my friends”
). Are un magazin de discuri si nu vinde mai nimica, rezultat la care probabil as ajunge si eu daca as avea un magazin de discuri; ca sa nu mai zic ca VREAU sa am un magazin de discuri. Se duce rar pe la parintii lui si atunci cand se duce il plictisesc, ceea ce patesc si eu. Tanjeste la viata altora si da vina pe fostele lui iubiri ca nu o are… aici nu pot sa zic ca ma regasesc prea tare. N-am foste iubiri pe care sa dau vina si in general nu tanjesc la viata altora pe motiv ca poate au greutati mai mari ca ale mele.
De la paranoia privind activitatile extraconjugale ale fostei prietene pana la mania pentru muzica; de la colegii de munca ce-l calca pe nervi pana la lamentarile interioare privind mizeria sentimentala care-l inconjoara… totul e acolo. Lista cu fostele prietene pentru care da vina pentru toate complexele pe care le are… petrecerea zilei de nastere de unul singur doar ca sa poata sa-si planga de mila… tot ce zice, tot ce gandeste, tot ce face reprezinta lucuri pe care le-as face, le-as zice si mai ales le-as simti si eu cand m-as afla in situatia lui. Compunerea de dialoguri intregi in care-si umileste fosta prietena pentru faptul ca l-a parasit… Dumnezeule ! pana si motivul pentru care l-a parasit ar putea fi un motiv valabil sa ma paraseasca cineva pe mine (poate mai putin treaba cu inselatul, desi nu asta a fost motivul principal ). Toate complexele si toate trairile… parca ar fi ale mele.
Toate cele de mai sus imi induc o stare de profunda depresie si… degeabism (multumiri pentru termen lui GK, n-as fi stiut cum sa-i spun altfel
).
5 Comments Add your own
Leave a Comment
Some HTML allowed:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <pre> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>
Trackback this post | Subscribe to the comments via RSS Feed
1.
Mihai | martie 7, 2008 at 6:43 am
aoleu… tu vrei sa zici ca nu ai vazut filmul? High Fidelity!
2.
jollyca | martie 7, 2008 at 6:46 am
De obicei ma atrag mai mult cartile. In momentul asta cred ca filmul mi s-ar parea plictisitor si m-ar enerva
3.
Mihai | martie 7, 2008 at 11:16 am
daca ai fi vazut filmul (eu nici nu stiam ca e carte) ti s-ar fi parut super misto
4.
muff | martie 13, 2008 at 5:49 pm
doamne sa-mi vina alocatia odata:-S
deschidem magazin de discuri impreuna?:D
5.
jollyca | martie 13, 2008 at 10:51 pm
@muff – it’s a deal. Am salivat prin magazinele din Salonic la ce discuri puteau sa aiba