Maron, Avram si Auxentiu…
februarie 13, 2008
Maine e 14 februarie. De cand am aflat de acest “Valentine’s Day” (clasa a 6-a, ora de engleza) am “profitat” o singura data de ea: am dus o garoafa unei fete care habar n-avea ca exista “Valentine’s day”. Mai multe dupa pauza…
Nu am sa ma apuc sa critic “importul” de sarbatori americane (actually, Valentine’s Day e englezeasca 
), faptul ca NU e sfantul Valentin pe 14 februarie in calendarul ortodox etc.
Nu cred in 14 februarie. Nu cred ca dragostea are nevoie de o zi sa o sarbatoresti. Dragostea e o sarbatoare continua. Nu cred ca trebuie o zi speciala ca sa faci cadouri persoanei iubite. Cand iubesti orice zi e speciala si in orice zi poti sa faci cadouri persoanei iubite.
Cu toate astea ma simt constrans. “Unde mergem joi seaaaaraaa ?” “De ce joi ? De ce nu maine ?” “Paaai joooi e… stii tu !”… NU VREAU ! Nu vreau sa merg joi vreau sa merg oricand. Nu vreau sa fac cadouri maine, vreau sa le fac poimaine. Nu vreau sa sarbatoresc ceva doar pentru ca “toata lumea face asa”.
Maroane, Auxentiule, Avrame… La multi ani ba baieti, va astept cu o bere maine !
Entry Filed under: Aberatii diverse. Etichete: frustrari, Furia oarba, sarbatori.
Trackback this post | Subscribe to the comments via RSS Feed