Ziua cea mai lunga…

Am ajuns la Longues-sur-Mer batuti de vant si udati de ploaie. Era o vreme perfecta pentru vizitat coasta Normandiei. Din fericire timpul a tinut cu noi si soarele ne-a facut cu ochiu inainte sa apuna…

Mancare de pranz in Pipera – reloaded…

A  trecut ceva vreme de la postul asta care vad ca inca mai aduna vizitatori, semn ca stomacul e stapanul nostru. M-am gandit ca ar fi bine un update, bazat pe ce s-a mai intamplat in ultimul an si jumatate in zona. Asadar:

• Snack Attack – Ura, avem Snack Attack mai aproape. Senvisuri, terasa (vara), loc de stat inauntru, cafea. Loc de intalnire al corporatistilor.
• Connect new and improved – am scris mai pe larg aici. In afara de faptul ca s-a renovat a ramas la fel – preturi mari, in medie mancarea e proasta
• Yuppies (langa Orange) – ei bine da, daca vreti expozitie de cravate si tinute business aici e locul. Preturi pe masura (12 lei o portie de peste la gratar), calitate medie. De notat ca inca de la inceputuri au in desert “Mus de ciocolata” (oare ei stiu ce-i ala un “mus” ?)
• La Baraca – nu mai stiu exact cand acest chiosc s-a “branduit”, dar eu il cunosc sub numele de “la bariera” sau “la macara” (din cauza ca langa el era macaraua care contribuia la construirea mastodontului de cladire de alaturi). Aici se gasesc minuturi exclusiv pentru luat si mancat in fata biroului. Piept de pui la gratar, crochete de pui, pui “şanhai”, cartofi prajiti, pizza, d-astea. Are niste senvisuri un pic mai deosebite. Overall este un raport calitate – pret corect. Asta daca va place sa stati la coada afara…
• Noua cantina Feper (a.k.a. La Sobolan, new edition) – din povestiri este un loc unde se mananca bine. Este fosta cantina a FEPER, care se afla la subsolul cladirii. Nu am ajuns niciodata, mergeti pe riscul vostru.

Mai dau un update peste inca un an si jumate

 

Cum sa pozam (panseuri de la un amator entuziast)…

Nu mai stiu de cand ma pasioneaza fotografia. Nu de foarte mult timp, oricum. Sa fie 4… 5 ani ? De atunci rasfoiesc netul, invat principii, consum fotografie… Am trecut prin perioadele standard de pozar in devenire – perioada “pozam orice” a.k.a. “trigger happy” – marturie stau milioanele de bits ocupate de flori, albine, catei, pisici; “perioada tehnica” – vise despre ultimul racnet de obiective, aparate, megapixeli, focale; perioada “always fotoshop” – orice pozam trecea prin fotoshop fara un scop anume. Acum e o perioada luminata…

Romane, ce-ti mai place sa carcotesti…

In fata mea, la o coada la Mega Image. Un El si o Ea, varsta mijlocie. Dupa toate cumparaturile de care nu-mi mai aduc aminte, ea strecoara si un rimel. Vanzatoarea il trece prin cititor si le zice pretul final: “48 de lei va rog.”; “Dar asta nu era la reducere ?” intreaba Ea aratand rimelul. “Scria 50% reducere”. Vanzatoarea se lasa pe spate, se uita spre raft (se vede de la casa) si isi da seama de gresala: “Nu, nu acesta, e rujul de langa la reducere”. Ea ramane incurcata. Vanzatoarea se ofera sa i-l scoata de pe bon. “Nu, nu, lasati… asta e”. Simtind jena, vanzatoarea insisita, zicand ca se poate si ca nu e greu. “Nu, nu, lasati” zice Ea. “Ma rog, de acolo nu se subintelege c-ar fi vorba de ruj” (intr-adevar, semnul de reducere era undeva intre ruj si rimeluri). Vanzatoarea ia bancnota intinsa de El si incepe sa numere restul. Intre timp ea bodogane (acompaniata de El): “Da, ma rog, acolo e semnul si la rimel, asa se intelege. Probabil ca cine o sa ia rujul o sa-i zica ca e la reducere rimelul”.

De ce ? De ce trebuie neaparat sa vorbeasca gura fara noi. Ok, ai pus mana pe rahat si l-ai luat. Ok, nu ti-ai dat seama ca s-ar putea ca reducerea sa nu se aplice la el (nu e ca si cum ar fi fost un raft plin de rimeluri pe care scria 50%reducere, erau inghesuite intre rujurile alea). Ok, nu ai vrut banii inapoi cu toate ca vanzatoarea s-a oferit de doua ori sa ti-l scada de pe bon (probabil presimtea). Ok, in cazul asta tine-ti gura, ti-ai facut-o cu mana ta. Nu zic ca vanzatorii sunt usa de biserica, dar a dracu e pielea si pe consumatoru’ roman.

…vanzatoarea, impasibila, numara restul si le ureaza o seara buna.

La multi ani din partea Internetului…

Ce fain e cand primesti de la roboteii de pe toate forumurile pe care esti inscris mesaje de la multi ani…  Pana acum am primit de la Neogen (deh, bestjobs), Computer Games Forum (uitasem ca am cont), Trilulilu ( ??? ), dm_developer (dau rar pe acolo, oricum), Canon Digital Photography (wtf ?! cand naiba m-oi fi inscris la Canon ?) si IKEA FANS ( w…t…f  ?!).

Ce pot sa zic ? … Right back at you !

Cum sa facem oua batute…

(reteta a fost postata si aici asa ca puneti mana si votati !)

“Jolly, esti un carcotas fara pereche”, mi-am zis dupa postul asta. “De ce nu pui mana sa faci in loc sa-i critici pe altii ? Arata-le tu cum se face !”. Asa ca m-am gandit ca in dimineata asta sa prestez un mic dejun pe care nu l-am mai avut de mult: oua batute.

Cand lumea aude de oua batute se gandeste automat la omleta, ceea ce este un pic gresit. Cu toate ca se fac dupa acelasi principiu rezultatul final difera. Si-o sa vedeti de ce…

Dejunul nostru cel mic. De la Tnuva…

Eu nu sunt un om radical. Ba as putea spune ca sunt chiar mai tolerant decat media. Nu am nici un fel de ranchiuni sau acreli contra ungurilor, tiganilor, homosexualilor, extraterestrilor, femeilor la volan, blogarilor, jurnalistilor etc. Imi dau cu parerea numai in domeniile pe care le stapanesc si imi dau toata silinta sa impartasesc tuturor cunostintele mele. Per total… nu am nimic cu nimeni. Dar cand sub ochi im pica asa ceva innebunesc.

Ok, am inteles ideea campaniei, ca lactatele la micul dejun sunt ceva… sanatos (e drept, printre multe alte chestii) si ca “hai sa vedem ce fac oamenii obisnuiti cu lactatele la micul dejun” dar reteta de fata, ca si inca unele de pe acolo, imi suna a “cheezburger cu cartofi prajiti si cola light”. Paine, salam, prosciutto si… iaurt ? Fructe de mare si… iaurt (din poza arata ca si cum ar mai fi fost mancate odata) ? Sanatate curata… NOT ! Partea buna e ca daca in unele din retetele de acolo inlocuiesti iaurt cu alte lichide tot iese bine asa ca pot participa cu succes si la o campanie Coca-Cola, Dorna sau, de ce nu, Stalinskaia.

Ca si “disclaimer”: nu am nimic cu Tnuva, chiar folosesc din cand in cand produse d-ale lor (cand nu gasesc Napolact, hehe), nu am nimic cu Arhi (il “citesc” zilnic) si nici cu Visurat (pe care il citesc… saptamanal). Am ceva cu retetele care promoveaza un mic dejun horror.

Cum sa gatim carnea de pui…

Carnea de pui (de gaina) este, pentru unii, aliment traditional. Schnietzel, sote, tocana, la gratar, la cuptor – pui, pui si iar pui. Este animalul cel mai mancat de pe glob, sunt lanturi intregi de fast-food care servesc numai pui (doh ! stiti si voi care), este mancarea preferata de regimo-fili (“un piept de pui la gratar va rog”), este prima carne care-o mancam ca bebelusi si este carnea care se da, tradional, la parastase.

Internetul geme de informatii despre carnea de pui – cum se prepara, cum se mananca, ce contine… Articolasul asta nu este “inca un ghid pentru gatit puiul” ci este experienta mea proprie cu soiul asta de carne, cel mai usor de gatit dupa parerea mea. N-am sa zic despre cat de hranitor e, cat de sanatos e, cate calorii are si alte aberatii. Las asta in seama “specialistilor” mai invatati in ale bucatariei decat mine.

Sectorul 9…

Este un film… deosebit. Fara eroi, fara invingatori, fara invinsi, fara buni, fara rai, doar plin de neintelegeri. Filmat frumos, agitat, obiectiv, reportericesc…

…si chiar miscator pe alocuri.

Mergeti sa-l vedeti.

I wish I was the full moon…

Uraaa ! Ce-mi plac mie zilele de nastere. Sa stai cu ochii in perete gandindu-te “Ce rahat sa ii mai iau si anu asta ?”, sa umbli bezmetic prin magazine in cautare de idei, numai ca ideile nu se gasesc in magazine de vanzare, altfel ar fi toata lumea plina de idei. Ia ganditi-va: “Uite draga ce misto e ideea asta, iti place ? A fost reducere la Promod”; idei de fitze, idei de lux, idei “din Europa”, idei “Made in China”, idei “originale”, idei “original replicas”, s-ar umple lumea de idei. Phew, bine ca nu se vand idei la magazin…