Pantelimonul hiberna sub un strat de zapada cand am intrat pe strada. Masina se opintea peste damburi si derapa usor pe gheata in timp de in jurul nostru casele dormeau. Am oprit in fata portii. In fata portii vecinului, ca poarta noastra era sub nameti. “Stai tu aci” ii zic prietenei si ma dau jos din masina, oprind motorul dar lasand farurile aprinse sa se vada ca n-am de gand s-o las parcata acolo.
Bag cheia in poarta, incerc sa rasucesc… nimic. “A inghetat yala!” imi da un gand prin cap, suprapus peste un cor de blesteme. Ma uit in jur, trag aer in piept, pun un picior pe clanta si ma catar pe poarta. De sus se vedea un casa noastra si un ocean alb care parea ca inghetase in timpul furtunii. Peste tot damburi de zapada, “piticii de gradina” isi iteau becurile de sub nameti, iar din masina parcata in curte nu se mai vedea decat varful geamurilor din spate. Totul era perfect inghetat, de parca gerul a oprit ceasul timpului si ne-a lasat pe toti ca intr-o poza. Pe toti mai putin pe poarta care a inceput sa se clatine sub mine tocmai cand voiam sa ma ridic in picioare pe ea si sa strig “I’m the king of the woooooooooooooooorld”. Picioarele mele au stiut ce-i mai bine pentru mine si m-au impins jos de pe poarta, curmandu-mi ideile regaliste si aruncandu-ma intr-un morman de zapada care acoperea jumatate de poarta. Curat zapada din dreptul yalei si bag cheia in butuc – nimic. “Ok, trebuie sa iau niste apa calduta din casa sa dezghet yala” imi zic si incep sa-mi croiesc drum spre casa prin zapada ce-mi trecea de glezne, binecuvantu-mi ideea mareata de a-mi cumpara bocanci in seara precedenta.
“Te rog nu fii inghetata” zic atunci cand bag cheia in yala de la usa casei. Cheia se misca ca unsa, usa se deschide si din casa ma intampina un mieunat timid. Pisica! Traieste!! Din usa se vede clipind becul de avarie al centralei, semn ca apa din instalatie s-a dus de tot in put (mental note: suna din nou pe instalator cand trece vremea rea). Ma duc la centrala, invart de robinet… nimic. “Oh nu… nu nu nu nu nu nu”. Dau drumu la apa de la chiuveta – o picatura singuratica se prelinge de pe teava si dispare in scurgere, luand si sperantele mele cu ea. “A inghetat apa in instalatie. Doseala grava.”. Torn niste apa plata din sticla in inbric, dau drumu la aragaz si prin nametii pana la brau imi croiesc drum spre baraca din spatele casei unde este caminul de apa. Fatalitate! Un colt al gurii de camin ramasese descoperit iar pe un metru de teava si-un robinet zaceau ranjind 10cm de zapada. Toti sfintii pe care ii stiam au fost luati la regulat, iar prima reactie a corpului meu a fost sa-si ia capul si sa-l dea de pamant ca si-asa e inutil. Cum naiba sa nu acopar de tot gura de la camin?! Tot sub zapada descopar si priza din care e alimentata pompa, lucru ce imi da fiori. “Daca s-a ars pompa am decalotat-o in cel mai grav mod” imi zic in timp ce iau lopata si plec inapoi spre poarta sa o dezgrop de sub zapada.
Dupa 5 minute de sapat si covins yala sa se deschida, prietena intra in curte sa admire dezastrul. “Cum adica… nu avem apa?! Baaai, tu glumesti” se ingalbeneste ea cand aude ca in instalatie nu mai e nici macar aer. Pornim amandoi spre caminul de apa. Probez priza cu o lampa – merge! Dau drumul la robinetul de gradina. Merge! Slava Domnului, pompa nu e arsa. Torn un pic de apa calduta pe singurul loc in care cred eu ca e un dop – robinetul care separa filtrele de restul instalatiei. Nimic. Injur de mama focului. “Ok, hai inapoi la mine acasa, asta e. Impacheteaza mancare, hraneste pisica si sa plecam”. Am refacut stiva de lemne de pe gura caminului, am intins un izopren in locul ramas neacoperit peste care am pus o greutate, am inchis afacerea si m-am dus sa pornesc masina, in timp ce prietena facea bagaju.
Doamne, frig era. Am invartit cheia in contact – motorul a scos un geamat surd, becurile de pe bord au palit… si-atat. Pastele si dumnezeii, am lasat masina pe avarie si s-a dus dracu bateria! Pentru a doua oara in seara aia imi venea sa iau o foaie de hartie, sa scriu “Dobitoc!” pe ea, sa mi-o atarn de gat si sa ma plimb prin comuna.
Amabilul vecin de vis-a-vis s-a trezit din somnul lui dulce de ora zece jumate si a iesit sa-mi dea curent cu ajutorul unor clesti care s-au dovedit defecti (ghiciti cine si-a luat clesti de curent a doua zi? Ha? Ha?!). A urmat rocada bateriilor, chinul desfacerii din borne, pornitul, pusul la loc. “Vezi ca maine dimineata nu stiu daca mai porneste” ma anunta vecinul in timp ce pe mine ma durea in cot de ce se intampla “maine dimineata” atata timp cat ajungeam intr-o baie calda in urmatoarea ora, nu de alta dar cele 15 grade sub zero imi intrasera pana in inima. Cu motorul duduind am aruncat bagajele in masina, am hranit pisica, i-am lasat apa si-am plecat spre cealalta resedinta, injurand gerul, zapada, pe basescu, pe boc, bateria care nu ma lasa sa opresc motorul din gresala si pe gerul care ma facea sa dardai la volan, infofolit fiind in canadiana si cu caciula in cap.
Pe la mijlocul drumului se face auzita o intrebare din dreapta mea – “auzi, asa-i ca mancare nu am luat?”. FUUUUUUUUUUUU!
PS: Ghiciti ce-am facut cand am ajuns in fata blocului…
